EXCLUSIV  Cum ne păcăleşte propriul creier? Răspunsul psihologului

Maria Dumitraşcu / 13 Martie 2019 / 17:34 Salveaza PDF Comentarii
Descriere foto:

Cum ne păcăleşte propriul creier, trasându-ne limite? Cum să scăpăm de prejudecăţi şi să devenim mai flexibili?

V-aţi gândit vreodată că adesea credem ce vrem noi să credem? Că tindem să fim subiectivi şi să nu vedem clar realitatea din jurul nostru? Astăzi vom discuta despre biasul cognitiv.

Ce este un bias cognitiv?

 

Un bias cognitiv este un mecanism de gândire care implică o distorsiune, o eroare sistematică în gândire ce ne afectează deciziile pe care le luăm în raport cu realitatea. Apare atunci când procesăm şi interpretăm informațiile din lumea din jurul nostru. Biasurile cognitive sunt de multe ori rezultatul încercării creierului nostru de a simplifica procesarea informațiilor. Când judecăm lumea din jurul nostru, ne place să credem că suntem obiectivi, logici şi capabili să evaluăm informaţiile care ne sunt disponibile, dar biasul cognitiv ne poate determina să avem atitudini şi convingeri contradictorii, să avem un comportament paradoxal.

Creierul uman este puternic, dar supus limitărilor. Ai tendinţa de a nu lua în considerare decât informaţiile şi opiniile care confirmă anumite convingeri pe care le ai deja? Acesta este un bias cognitiv.

Adesea nu îl conştientizăm, dar biasul cognitiv ne trasează limite, ne face să fim rigizi, să nu ne deschidem spre cunoaşterea reală, spre noi idei, ne diminuează creativitatea şi astfel, ajungem să judecăm şi să luăm decizii într-un mod greşit, lăsându-ne conduşi de stereotipuri.

Dacă învăţăm să recunoaştem un bias cognitiv, ne vom deschide porţile spre cunoaştere, vom deveni mai flexibili şi mai creativi, mai obiectivi, ne vom îmbunătăţi memoria şi vom face mai puţine greşeli.

Cele mai frecvente biasuri cognitive:

 

Unele prejudecăți cognitive ar putea fi legate de problemele cu atenția. Deoarece atenția este o resursă limitată, trebuie să fim selectivi cu lucrurile cărora le acordăm atenţie în lumea din jurul nostru. Din acest motiv, pot să se strecoare prejudecăți subtile şi să ne influențeze modul în care gândim despre lume.

Biasul cognitiv de confirmare– favorizează informațiile care corespund convingerilor noastre actuale; presupune tendinţa de a nu căuta şi a nu lua în considerare decât informaţiile şi opiniile care confirmă anumite convingeri pe care le avem deja şi de a le ignora sau discredita pe cele care le contrazic.

Biasul cognitiv de convingere – erorile de logică sunt ignorate, dacă o anumită concluzie corespunde convingerilor persoanei respective, doar concluzia devenind suficientă, chiar dacă este falsă.

Disponibilitatea euristică– aceasta oferă o valoare mai mare informațiilor care vă apar rapid în minte. Acordați mai multă încredere acestor informații și tindeţi să supraestimați probabilitatea ca lucruri similare să se întâmple în viitor.

Biasul de încredere în grup – tendinţa oamenilor de a avea încredere în membrii grupului căruia îi aparţin, de a-i supraestima pe aceştia, şi de a deveni suspicioşi şi temători în raport cu cei care nu aparţin grupului.

Biasul cognitiv de autocompătimire – tendinţa unei persoane de a-şi atribui meritele pentru un succes şi de a pune pe seama unor factori exteriori, nefavorabili, eşecurile. Când câștigi la poker, se datorează abilității tale de a citi ceilalți jucători și de a cunoaște cotele, în timp ce atunci când pierzi este din cauza ghinionului.

Biasul de atenție– tendința de a acorda atenție anumitor lucruri, ignorând simultan pe altele. Atunci când vă decideți ce mașină să cumpărați, puteți să acordați atenție aspectului exterior și interior, dar să ignorați alte aspecte mai importante.

Biasul pariorului – tendinţa de a acorda mai multă importanţă evenimentelor trecute, crezând că acestea vor influenţa, în mai mare măsură decât ar fi cazul, evenimentele viitoare. În realitate, şansele sunt întotdeauna 50/50%.

Eroarea fundamentală de atribuire – tendinţa de a supraestima propriile trăsături de personalitate pentru a explica purtarea altora şi de a subestima factorii conjuncturali.

Biasul optimistului–  această prejudecată vă determină să credeți că este mai puțin probabil să suferiți de o nenorocire și că este mai probabil să obţineţi succes decât colegii voştri.

 

Biasul actorului-observator– tendința de a atribui propriile acțiuni cauzelor externe, considerând în același timp comportamentele altor persoane ca având cauze interne. Atribuiți genelor nivelul ridicat al colesterolului, în timp ce considerați că ceilalți au un nivel ridicat din cauza dietei proaste și a lipsei de exerciții fizice.

Efectul Dunning-Kruger – determină pe persoanele cel mai puţin competente să-şi supraestimeze competenţele, iar pe cei competenţi să şi le subestimeze.

Efectul de halo – impresia ta generală despre o persoană influențează modul în care simţi şi gândeşti despre caracterul său. Acest lucru se aplică în mod special atractivității fizice care influențează modul în care vei evalua alte calităţi ale persoanei.

Excesul de încredere– supraestimarea propriilor capacităţi.

Biasul cognitiv al negativismului– tendinţa de a da mai multă greutate experienţelor negative decât celor pozitive.

Biasul cognitiv retrospectiv – este obiceiul de a spune, după ce un eveniment s-a produs, că era previzibil.

Efectul Barnum – a accepta o descriere vagă şi generală a personalităţii ca şi cum s-ar potrivi şi ar fi adevărată. De acest bias se foloseşte horoscopul sau ghicitoarele etc.

Efectul de conformism – tendinţa de a gândi şi de a acţiona aşa cum fac ceilalţi. Chiar dacă nu este conştientizată, cei mai mulţi oameni aleg să meargă după turmă, este o trăsătură înnăscută de a ne asocia grupului.

Efectul de bumerang – situaţia în care tentativele de persuasiune au efect invers faţă de cel aşteptat. Convingerile iniţiale sunt consolidate de dovezi opuse.

 


Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.25