Odată cu lansarea noilor programe școlare, o mare îngrijorare este legată de felul în care vor fi redactate noile manuale școlare, care în România încă păstrează „o influență enormă”. Există un risc major de a aluneca înapoi către practicile educaționale anterioare anilor '90.
Profesorul universitar Liviu Papadima avertizează în cadrul emisiunii DC Edu, moderată de Sorin Ivan, cu privire la pericolul unei predări de tip „național-comunism”, caracterizată prin „multă factologie, mult, multe encomioane și superlative”, care riscă să readucă în clase teme de „suveranism, naționalism, protocronism”.
Autorii de manuale se află sub presiunea dublă de a primi aprobarea ministerială și de a avea un produs vandabil pe piață, fiind adesea tentați să se orienteze „încotro bate vântul”. În acest context, greutatea de a transforma educația dintr-un act mecanic într-unul de descoperire cade exclusiv pe umerii cadrelor didactice.
CITEȘTE ȘI: Ce trebuie să facă România, de fapt, pentru a putea realiza o reformă a educației / video
Conform universitarului bucureștean, profesorul rămâne „dirijorul” actului educațional, fiind cel care „le deschide înțelegerea elevilor, care îi provoacă, cel care le arată niște căi în universul ăsta fabulos”.
Adevărata problemă a sistemului nu este neapărat slaba calitate a manualelor, cât deficitul uriaș de resursă umană înalt calificată și pasionată.
„Există profesori și profesori... Profesorii excepționali se descurcă excepțional fără programe, fără manuale... Numai că ei sunt foarte puțini. N-ai de unde să scoți. Excepționali nu prea mai vin absolvenții străluciți”, spune prof. univ. Liviu Papadima.
Acest deficit este o moștenire a unui sistem care acceptă mediocritatea, lucru demonstrat chiar și prin anecdote din viața studențească a anilor trecuți, unde o studentă de la Litere a câștigat un pariu după ce a dovedit că poate „să termine facultatea fără să citească nicio carte”.
Pentru a suplini lipsa unor materiale didactice perfecte, este crucială competența pedagogică a dascălilor, mai ales la clasele mici. Profesorul Papadima povestește despre propria experiență extenuantă predând unor elevi de școală primară în cadrul unor ateliere de creativitate: „M-a terminat. Deci am zis băi, țin 10 conferințe la Academie mai bine decât să fac așa ceva... Reacțiile lor erau complet imprevizibile”.
Această experiență demonstrează un principiu al învățământului: „pe măsură ce înaintezi în vârsta celor pe care îi educi, raportul ăsta descrește pentru competențele didactice și crește pentru competențele științifice”, spune profesorul.
La clasele primare, cunoștințele academice devin aproape irelevante dacă lipsesc competențele didactice solide, loc unde profesorul acționează ca un maestru care sculptează mințile copiilor. Efortul de a aduce lumină în medii mai puțin favorizate este lăudabil, cum este cazul proiectului „Merito”, care premiază „oamenii providențiali care reușesc să miște lucrurile în medii mai puțin glorioase, profesori de la țară”. Astfel, se compensează dezechilibrele unui sistem care încă favorizează liceele și clasele de elită.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu