Studiile de la o universitate din Marea Britanie au scos la iveală faptul că mincinoșii nu sunt buni la multe lucruri. La propriu!
O nouă metodă de detectare a minciunilor a arătat că mincinoșii care sunt obligați să efectueze mai multe sarcini în timp ce sunt intervievați sunt mai ușor de detectat. Este bine documentat faptul că minciuna în timpul interviurilor necesită mai multă energie cognitivă decât atunci când se spune adevărul.
Un nou studiu al Universității din Portsmouth a constatat că anchetatorii care au folosit această descoperire în avantajul lor, cerând unui suspect să îndeplinească o sarcină suplimentară, secundară, în timp ce era interogat, aveau mai multe șanse să afle cine sunt mincinoșii. Efortul suplimentar depus de creier, necesar pentru ca un mincinos să se concentreze pe o sarcină secundară (alta decât minciuna) a fost deosebit de provocatoare pentru cei care ocoleau adevărul.
Sarcina secundară folosită în acest experiment a fost aceea de rememorare a unui număr de înmatriculare al mașinii din șapte cifre. Sarcina secundară s-a dovedit a fi eficientă numai dacă mincinoșilor li s-a spus că este importantă, scrie Science Daily.
Profesorul Aldert Vrij, de la Departamentul de Psihologie al Universității din Portsmouth, care a conceput experimentul, a declarat: ”În ultimii 15 ani, am demonstrat că minciunile pot fi detectate, luându-le-o înainte celor care vor să le spună. Am demonstrat că acest lucru se poate face prin forțarea mincinosului, care ar trebui să își împartă atenția între o activitate secundară și minciună. Cercetarea noastră a arătat că adevărurile și minciunile pot suna la fel de plauzibile, atâta timp cât mincinoșii au o bună oportunitate de a gândi ce să spună. Când oportunitatea de a gândi se reduce, adevărurile sună adesea mai plauzibile decât minciunile. Minciunile au sunat mai puțin plauzibile decât adevărurile din experimentul nostru, în special atunci când intervievații au trebuit să îndeplinească și o sarcină secundară și li sa spus că această sarcină este importantă”.
Cei 164 de participanți la experiment au fost rugați mai întâi să-și declare nivelul de susținere sau de opoziție cu privire la diferite subiecte sociale care au apărut în știri. Ei au fost apoi alocați aleatoriu unei condiții de adevăr sau minciună și intervievați despre cele trei subiecte despre care au opinat mai puternic. Cei care spuneau adevărul au fost instruiți să-și raporteze opiniile adevărate, în timp ce cei care spuneau minciuni au fost instruiți să mintă cu privire la opiniile lor în timpul interviurilor.
Celor care făceau sarcina secundară li s-a dat un număr de înmatriculare al mașinii din șapte cifre și li s-a cerut să-l comunice intervievatorului. Jumătate dintre ei au primit instrucțiuni suplimentare că, dacă nu își pot aminti numărul de înmatriculare al mașinii în timpul interviului, li se poate cere să-și noteze opiniile după interviu.
Participanților li s-a oferit oportunitatea de a se pregăti pentru interviu și li s-a spus că este important să fie cât mai convingători posibil în timpul interviurilor. Rezultatele au arătat că poveștile mincinoșilor sunau mai puțin plauzibile și mai puțin clare decât poveștile celor care spun adevărul, în special atunci când cei care spuneau minciunile au primit sarcina secundară și li s-a spus că este important.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu