România retrăiește un scenariu politic tensionat: un premier contestat, un partid care își retrage sprijinul și riscul unei crize majore, pe modelul conflictului care a dus la căderea guvernului Sorin Grindeanu în 2017.
Astăzi se anunță o zi decisivă pentru guvernul condus de Ilie Bolojan. Partidul Social Democrat organizează o ședință crucială, însoțită de un referendum intern, în urma căruia va decide dacă îi va cere oficial demisia premierului. România se află la un pas de o criză politică majoră, tensiunile acumulându-se în ultimele luni pe fondul rigidității guvernului în privința unor măsuri sensibile: taxe și impozite ridicate, introducerea CASS pentru mame și veterani de război, întârzierea adoptării pachetului de sprijin pentru categoriile vulnerabile și pensionari, dar și divergențele tot mai evidente cu polul de dreapta privind listarea la bursă a unor companii de stat.
Contextul amintește de episoade tensionate din trecutul recent, precum criza politică din 2009, din timpul guvernului condus de Emil Boc, sau cea din 2017, când guvernul Sorin Grindeanu a fost demis chiar de propriul partid. Ironia situației face ca astăzi Sorin Grindeanu, în calitate de lider PSD, să se afle de cealaltă parte a baricadei, în timp ce, în 2017, se afla într-o poziție similară cu a lui Bolojan, conducând un Executiv contestat pentru decizii considerate de unii „controversate”, adoptate rapid și fără o consultare largă. Atunci, la fel ca acum, sprijinul politic s-a evaporat, iar presiunea pentru demisie a devenit inevitabilă.
Alegerile parlamentare din decembrie 2016 au adus Partidul Social Democrat într-o poziție dominantă, cu un scor puternic care i-a permis să formeze guvernul. Prima propunere de premier, Sevil Shhaideh, a fost respinsă de președintele Klaus Iohannis, iar în locul ei a fost avansat Sorin Grindeanu. La momentul respectiv, chiar el recunoștea public, într-un interviu alături de Liviu Dragnea, că relația dintre ei va fi una de subordonare politică.
La începutul lui 2017, tensiunile au apărut rapid. Ministrul Justiției de atunci, Florin Iordache, a adus în discuție ideea unei legi a amnistiei și grațierii. Informațiile apărute în spațiul public indicau că se lucra în ritm accelerat la un astfel de proiect, care ar fi urmat să intre în vigoare în scurt timp, cu efecte directe asupra unor dosare penale aflate în curs. În paralel, la Ministerul Justiției ajungea și un pachet de modificări pentru Codul penal și Codul de procedură penală.
Situația a devenit tensionată în jurul datei de 18 ianuarie, când existau semnale că guvernul ar putea adopta modificările prin ordonanță de urgență. În acea zi, Klaus Iohannis a mers direct la ședința de guvern și a condus discuțiile, după o întâlnire cu premierul și ministrul Justiției. Oficial, executivul a transmis că nu urma să adopte actele atunci, însă criticile au venit imediat din partea opoziției. Nicușor Dan, președinte al USR atunci, azi șef de stat, a cerut explicit să nu fie promovate astfel de măsuri prin ordonanță de urgență, iar Raluca Turcan a susținut că guvernul urmărea de fapt „salvarea corupților”. Reacții similare au venit și din partea unor figuri importante din justiție și a fostului premier Dacian Cioloș.
În aceeași seară au început proteste în București și în alte orașe, iar tensiunea a crescut în zilele următoare. Pe 22 ianuarie, manifestațiile au devenit masive, iar Klaus Iohannis s-a alăturat protestatarilor, episod rămas cunoscut prin apariția sa în „geaca roșie”. Ulterior, președintele a încercat să forțeze un răspuns politic prin inițierea unui referendum pe tema luptei anticorupție. Cu toate acestea, pe 31 ianuarie, guvernul a adoptat Ordonanța de urgență 13, ceea ce a declanșat noi proteste, inclusiv unul de amploare în Piața Victoriei.
Prima moțiune de cenzură împotriva guvernului a venit în februarie, însă nu a trecut, parlamentarii PSD și ALDE alegând să nu voteze. Parcursul executivului a fost unul agitat, marcat de presiune publică, proteste și conflicte politice pe teme sensibile, în special Justiția. La fel ca și în cazul actualului guvern condus de Ilie Bolojan, chiar dacă mizele nu erau identice în zona taxelor sau TVA-ului, cabinetul Grindeanu a traversat o perioadă complicată, cu blocaje, contestări și tentative eșuate de demitere în primă fază.
Ruptura reală s-a produs însă câteva luni mai târziu, când relația dintre Sorin Grindeanu și conducerea partidului s-a deteriorat complet. În culise, se vorbea despre tensiuni majore între el, Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu. Liderii coaliției își doreau schimbarea premierului, însă nu aveau un semnal clar din partea președintelui pentru o nouă nominalizare. În paralel, nemulțumirile din interiorul guvernului creșteau, unii miniștri acuzând lipsa consultării și decizii luate unilateral. Relația dintre Dragnea și Grindeanu ajunsese practic blocată, iar atacurile publice s-au înmulțit, inclusiv din partea unor lideri precum Gabriela Firea.
Pe 14 iunie 2017, PSD și ALDE au retras oficial sprijinul politic pentru guvern. Reacția premierului a fost una fermă: a refuzat să demisioneze, i-a cerut lui Dragnea să plece și a spus că ar lua în calcul demisia doar dacă ar exista garanția că următorul premier va fi tot de la PSD și va fi numit de Klaus Iohannis. La scurt timp, partidul a decis că orice membru care rămâne alături de Grindeanu va fi exclus, iar a doua zi premierul a fost dat afară din PSD. În paralel, a fost pregătită o moțiune de cenzură împotriva propriului guvern. Situația are ecouri evidente astăzi, când PSD discută, tot într-un cadru intern, despre parcursul guvernului Bolojan, problemele de comunicare și posibilitatea retragerii sprijinului politic.
Criza a escaladat rapid. Majoritatea miniștrilor au demisionat, însă Grindeanu a refuzat să plece, generând o situație fără precedent, descrisă ca o „baricadare” la Palatul Victoria. În încercarea de a-și consolida poziția, l-a adus în echipă pe fostul premier Victor Ponta, numindu-l secretar general al guvernului, o funcție-cheie care controlează fluxul documentelor oficiale. Împreună, cei doi l-au înlăturat pe Mihai Busuioc, apropiat al lui Dragnea, care refuzase să semneze anumite acte. PSD a reacționat dur, vorbind despre o „lovitură de stat” și excluzându-i pe amândoi. În acele zile, Ponta a devenit principalul sprijin al premierului.
Deși rămăsese fizic în funcție, Grindeanu pierduse majoritatea parlamentară. Miniștrii nu mai veneau la birou, iar guvernul funcționa practic în formulă redusă, cu doar câțiva oameni activi. A fost un executiv blocat, izolat politic. În prezent, există informații pe surse potrivit România TV, că și în cazul lui Ilie Bolojan s-ar contura un scenariu tensionat, cu posibile demiteri ale unor oameni ai PSD din poziții-cheie și chiar acțiuni în justiție, în timp ce social-democrații iau în calcul o retragere în bloc.
Finalul a venit în Parlament. Moțiunea de cenzură a fost citită pe 18 iunie, iar votul decisiv a avut loc pe 21 iunie. Rezultatul a fost clar: 241 de voturi pentru și doar 10 împotrivă. Astfel, PSD și-a demis propriul guvern, un moment fără precedent în politica post-decembristă. Totul a pornit de la refuzul premierului de a demisiona, ceea ce a împins partidul să recurgă la această soluție extremă, la doar șase luni după instalarea cabinetului, Sorin Grindeanu a rămas premier interimar până la învestirea noului executiv condus de Mihai Tudose, pe 29 iunie 2017.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Anca Murgoci
de Anca Murgoci