Odată cu întoarcerea copiilor la școală, părinții se confruntă din nou cu eterna dilemă: „Unde ți-e puloverul?” sau „Ți-ai pierdut telefonul în autobuz?”. Deși tentația este să preiei controlul și...

Uitarea ocazională nu este doar frecventă, ci și o parte firească din dezvoltarea cognitivă a unui copil. Memoria prospectivă, capacitatea de a ne aminti ce trebuie să facem în viitor, se bazează pe procese cognitive complexe, care nu sunt complet dezvoltate în copilărie, conform Reuters.

„Atunci când un copil trebuie să-și ia fesul înainte de a ieși pe ușă, el folosește funcții executive sofisticate. Trebuie să știe ce trebuie să facă, să-și formeze intenția, să o păstreze în minte și să acționeze la momentul potrivit, fără ajutor”, explică psihologii. Acest lanț de acțiuni cere implicarea cortexului prefrontal, o zonă a creierului care se maturizează abia la vârsta adultă.

ADHD sau doar un copil mai uituc?

Unii copii pot părea mult mai uituci decât alții. Asta nu înseamnă automat că suferă de o tulburare, dar poate indica dificultăți legate de funcțiile executive. Copiii cu ADHD, în special cu forma inatentă, sunt mai predispuși să piardă lucruri, să uite sarcini simple sau să se încurce în detalii aparent banale.

Dacă uitarea afectează performanțele zilnice în mai multe contexte (acasă, la școală, în sport), este recomandat să discutați cu un medic de familie sau psiholog. Doar o evaluare profesionistă poate confirma dacă este vorba despre o problemă clinică sau despre o variație normală a dezvoltării.

Ce pot face părinții: Soluții practice și eficiente

Deși este tentant să împachetezi tu ghiozdanul sau să faci o listă cu lucruri de reținut, acest comportament îi privează pe copii de oportunitatea de a învăța și de a deveni autonomi. Iată ce poți face în schimb:

Stabiliți rutine clare: Rutinele zilnice, precum verificarea ghiozdanului sau pregătirea hainelor, devin automate dacă sunt exersate constant. Automatizarea scade presiunea pe memorie.

Folosirea metacogniției: Vorbiți despre cum funcționează memoria. Întrebați copilul ce crede că l-ar ajuta să-și amintească anumite lucruri și încurajați-l să-și dezvolte propriile strategii.

Modelează comportamentul dorit: Arată-i copilului cum îți organizezi tu ziua, de exemplu, prin liste sau alarme. Puteți face împreună o verificare de seară a „pungilor lângă ușă”, în loc să o faci în locul lui.

Folosește ajutoare vizuale: O etichetă pe ghiozdan cu textul „Ai sticla de apă?” poate face minuni. Nu este trișat, este sprijin pentru succes.

Ce să eviți și de ce

Părinții bine intenționați pot face greșeli care, pe termen lung, întârzie dezvoltarea responsabilității:

- Nu te baza pe amintiri spontane: Spontaneitatea memoriei este cea mai dificilă parte. Folosește liste sau remindere vizuale.

- Nu dramatiza eșecul: Dacă a uitat ceva, nu-l pedepsi. Mai bine transformați situația într-o lecție: „Ce am putea face data viitoare ca să nu se repete?”

- Nu lăsa pe ultima clipă: Graba dimineții crește stresul și șansele de a uita. Împachetați seara, cu calm.

- Nu judeca: Uitarea nu este un defect moral, ci o provocare de dezvoltare cognitivă. Blamarea copilului nu ajută, ci adâncește nesiguranța.

Fiecare copil are ritmul său de dezvoltare, iar uitarea este un pas normal în acest proces. Ceea ce pot face părinții este să ofere un mediu structurat, sprijin constant și încurajări, nu să preia controlul. A învăța să-ți amintești este un exercițiu, iar greșelile sunt parte din antrenament.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News