Mirosul de contrabandă se simte de-ndată ce urci scările staţiei de metrou „Piaţa Sudului”. Ai trecut ultima treaptă şi iată-te în lumea lor. Romi, vânzători ambulanţi, cerşetori sau bătrâni boschetari. Toţi îşi duc veacul, mai mult de nevoie decât de voie, în această zonă pe care lumea din Berceni şi nu numai o numeşte popular „la Big”.
Autori: Cătălin Cincu şi Alexandra Sîrbu
Odorizante şi şerveţele umede. La prima vedere, taraba lui nea Gelu pare foarte încărcată. „Se mai opreşte din când în când vreo cucoană care mai ia un şervet, să se şteargă pe mâini, da’ în rest mai nimic”, spune ofticat proprietarul. Probabil că lumea nu este încântată de odorizantele care-ţi sar în ochi de cum ieşi de la metrou şi par o copie fidelă a celebrului „Air Wick”. „Le dau şi cu 5 lei, numa’ să scap de ele. În magazine le găseşti la peste 15”.
Se vând de toate „la Big”. Puţin mai sus de taraba lui Gelu, un bătrân la vreo 70 de ani vinde flori de câmp, probabil din producţia proprie. Sloganul său e simplu: „floricele, floricele”. „Hai ia-i fetii nişte flori. Doar 2 lei, taică”. Trage de mânecă tinerii în stânga şi-n dreapta, dar nimeni nu pare să-l bage în seamă.
Dar bătrânul este, făra dar şi poate, unul dintre cei mai inofensivi de prin zonă. La doar 30 de metri depărtare, câţiva inşi ademenesc lumea care trece prin jur cu pachete de ţigări cu denumiri ciudate. Nimic din ce ai vedea prin magazine. Totuşi, preţul îi convinge pe unii dintre trecători care se opresc să-şi cumpere câte-un pachet la 7-8 lei, mai ieftin cu cel puţin 5 lei faţă de cele care se găsesc pe piaţă.
La încă o aruncătură de băţ, nişte ţigănci îmbrăcate în fuste lungi şi cu batice pe cap, îşi prezintă ofertele, printre care „pantalonii la 10 lei” sau „şosetele la 2 lei”. Se vând chiar şi banane la ţigănci. Una anunţă preţul zilei: „10 la 5 lei”, iar la doi paşi oferta se dovedeşte a fi şi mai avantajoasă: „12 la 5 lei”.
Complexul comercial „BIG Berceni” era cândva unul dintre cele mai renumite din Capitală. În zilele noastre, „Big-ul” şi-a pierdut din strălucire şi a rămas doar numele de el. Nume care de altfel este atribuit întregii zone. Intrarea propriu-zisă în magazin este păzită de ţigani. Unii dintre ei îşi încearcă soneriile telefoanelor de ultimă generaţie, iar dacă îţi suprind privirea te abordează pe loc: „Nokia, băiatu’?”. Pe de altă parte, sunt prădătorii. Lor nu le e frică de nimeni şi de nimic. Umblă prin zonă ca şi cum ar fi a lor şi nu se feresc de privirile nimănui. Sunt exact ca la ei acasă. Au figuri pe cât de dubioase, pe atât de agile, scanând în permanenţă zona, doar-doar or găsi marfă proaspătă. De aceea, nu-ţi lăsa la vedere telefonul sau portofelul când te afli în zonă.
Acordurile de manele te întâmpină odată ce ai deschis uşa Big-ului. Li se adaugă un miros învechit şi o atmosferă întunecată, la prima vedere răcoroasă. Dar nu e la fel de răcoare pe cât pare: în Big nu există aer condiţionat. Vânzătoarele de la tarabe îşi fac aer cu evantaie sau cu reviste gen Can-Can şi Click. Nu te abordează decât dacă eşti interesat de marfa lor. „Fake-urile” sunt în floare în magazinele din Big. Nu puţine dintre acestea sunt pline de genţi şi rochii cu logo-urile unor branduri celebre. Putem distinge cu uşurinţă firme precum Louis Vuitton, Chanel sau Burberry.
„Fake-urile” sunt un subiect omniprezent în zona Piaţa Sudului. Complexul „Aleea Castanilor” este situat vizavi de Big şi lângă mall-ul Sun Plaza. Nu e de mirare că multe dintre modelele firmelor din mall se regăsesc, în copii mai mult sau mai puţin fidele, pe tarabele din „Castani”. Doar că la un preţ mai mic, evident. De exemplu, balerinii pe care domnişoarele îi poartă timp de trei anotimpuri costă peste 50 de lei în mall, unii ajungând chiar şi la 150, în timp ce la tarabagii preţurile încep la 30 de lei şi nu sar peste 45. Târgul nu duce lipsă de renumitele branduri Adidas, Nike sau Puma, evident, în varianta lor falsificată. La una dintre tarabe, surprindem o scurtă discuţie între o vânzătoare şi un client ceva mai „mofturos’. „Hai băiatu să-ţi dau un Nike, uite avem şi trei sferturi”. Răspunsul nu întârzie să apară. „Nu, că nu iau pentru mine. Io nu mă-mbrac de-aicea.”
Mai mergem puţin şi realizăm că la fiecare tarabă lucrurile stau la fel. Câte o vânzătoare plictisită ne declară că îşi aprovizionează tarabele cu marfă din Turcia sau din Dragon. Nu sunt deloc mulţumite.
După câteva ore de plimbat, plecăm şi din Castani. Credeam că am scăpat. Ei bine, nu. La ieşire, ne întâmpină o capotă plină de produse pentru maşini. Din nou aceleaşi reduceri. Fake-uri, odorizante, flori, banane, ţigări, tricouri Adidas, biciclete, piuliţe, aparate de masaj. De toate găseşti în Piaţa Sudului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu