Pentru români, expresia "a freca menta" este extrem de cunoscută și de des folosită.
Utilizarea ei, însă, este folosită într-un context total greșit față de ce înseamnă ea, de fapt și chiar dacă o folosim des, aceasta nu ne aparține, de fapt, ci a fost adoptată.
Noi, românii, o folosim pentru a atrage cuiva atenția că este leneș sau că stă degeaba, lucru complet greșit.
De unde provine, de fapt, expresia "a freca menta"
"A freca menta" provine din Grecia Antică, dintr-un obicei grecesc, care s-a împământenit și în țara noastră odată cu domniile fanariote.
Ei bine, află că "a freca menta" este o expresie la propriu, chiar despre frecarea cu mentă.
Mai exact, în Grecia Antică, exista obiceiul să freci masa cu mentă pentru a-i da un miros proaspăt. Deci practic, "a freca menta" reprezenta finalizarea treburilor.
În secolele XVIII și XIX, grecii s-au răspândit în mare parte a Balcanilor și au ajuns până în Tulcea și București, unde au format comunități și au adus cu ei acest obicei.
Familiile de români care aveau o situație financiară mai bună obișnuiau să preia diferite obiceiuri străine, de aici cel mai probabil a intrat în vocabularul nostru obiceiul grecesc.
Cum s-a ajuns ca "a freca menta" să fie înțeles drept "a sta degeaba"
În trecut, pentru slujitorii familiilor bogate, frecatul meselor cu menta era una dintre cele mai ușoare treburi din gospodărie.
Evident, le era mult mai bine să stea vara în mirosul răcoritor de mentă decât să se ocupe de treburile din grajduri, la animale sau la treburile grele precum tăiatul lemnelor, așa că treptat, s-a ajuns ca slujitorii să tragă de timp când venea vorba de lustruit masa cu mentă.
Petreceau ore întregi cu această îndeletnicire, spre nemulțumirea boierilor, care au ajuns în cele din urmă să folosească fețele de masă, iar frecatul mentei a devenit un obicei pentru leneși.
Deci, dacă pentru noi "a freca menta" reprezintă ceva de rău, pentru greci era un obicei măreț, superior.
Ce înseamnă, de fapt, "GEN", "LOL", "EI BINE". Explicația celor mai FRECVENTE expresii folosite de români
În vorbirea curentă, românii folosesc tot mai frecvent expresii consacrate a căror origine le este, de multe ori, necunoscută. În ultimii ani, tinerii au dat moda unora dintre cele mai ciudate prescurtări și expresii, dar care în prezent au devenit ticuri verbale pentru o mare parte a populației.
AȘADAR = este un cuvânt des folosit în fraze și se explică drept: "prin urmare, va să zică, astfel, așa".
EI BINE = este folosit ca: "după cum spuneam", "deci" sau este echivalentul vorbei ardelenilor: "no!” și reprezintă un clișeu verbal.
DECI = "Prin urmare, în consecință, drept care, așa fiind".
ȘI-AȘA = Chiar dacă nu se știe cum a apărut această vorbă, trebuie să știi că este o formulă care nu ajută la nimic și care nu are niciun sens specific.
Mulți oameni folosesc "zice" și "da?" după fiecare propoziție, atunci când vor să povestească ceva. Spre exemplu: "Au făcut dreptate, da? Ai înțeles, da?" sau "Am vorbit cu el și zice.... Apoi zice..., mai stă și zice...".
Vezi mai multe AICI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
