EXCLUSIV A fost Ceaușescu un lider bun? Interviu cu Andrei Galiță, consilier CNSAS, despre legenda fostului dictator

Autor: Andreea Deaconescu

DC News: Cum interpretezi faptul că aproape jumătate dintre români consideră că regimul comunist a fost „mai degrabă un lucru bun”? E vorba de nostalgie, lipsă de informare sau altceva?

Andrei-Cătălin Galiță: E un amestec din toate. În primul rând, pentru cineva care studiază totalitarismul deja de atâția ani, văd chestia asta ca pe un simptom neplăcut, dar care are niște explicații foarte clare (sau, cel puțin, parte). Pe de-o parte, un canal ar fi nostalgia asta aparent nevinovată pe care cei care au trăit regimul comunist o simt pentru că sunt melancolici după tinerețea lor, iar cei care nu au trăit regimul comunist, o preiau de la părinți sau bunici. Mai ales adolescenții, când aud de la părinți sau bunici că a fost mai bine, cumva preiau și ei. Deci asta să zicem că vine de acasă, din familie, nostalgia asta preluată sau trăită.

După aceea vine, din nefericire, lipsa de informare, lipsa de educație, de instrucție. Suntem în 2025, au trecut 35 de ani de la căderea regimului comunist, se fac 36 în iarnă, și abia de anul ăsta școlar, din septembrie, se va studia la clasa a 12-a Istoria comunismului din România, o materie dedicată. 

Un al treilea punct ar fi cel legat de incapacitatea, reaua-voință și lipsa de dorință a statului de a sprijini mai mult, din toate punctele de vedere, cultura în linii mari și studiul istoriei recente ca o feliuță mai mică din domeniul cultural și istoric. Și aici vorbesc în primul rând de instituțiile puține care există în zona asta, instituții care funcționează cu deficit de personal, instituții care sunt subfinanțate, instituții care nu mai sunt atractive pe piața muncii. De exemplu, noi la CNSAS am avut posturi scoase la concurs anul trecut (până să se blocheze treaba asta) care au rămas neocupate, pentru că nu poți să aduci cercetători tineri cu salarii de 3.000-3.000 și ceva de lei.

Nu o să vină niciun tânăr care, să zicem, plătește rate sau are o chirie în București să se angajeze la CNSAS pe banii ăștia, pentru că nu ar putea supraviețui.

DC News: De ce crezi că doar 7% dintre români menționează școala ca sursă principală de informare despre comunism?

Andrei-Cătălin Galiță: Pentru că regimul comunist în programa școlară a fost tratat extrem de superficial și foarte, foarte puțin. Abia acum avem o materie dedicată. La istorie este tratat subiectul fără a aprofunda, din ce mi-aduc și eu aminte, de când eram la școală. Lucrurile nu s-au modificat foarte mult. Istoria comunismului a fost până anul ăsta materie opțională și nu sunt extraordinar de multe licee în care să se opteze pentru asta.

De asta cred că sursa principală nu are cum să fie școala, pentru că, realist vorbind, nu s-a studiat. Este o chestie care s-a discutat inclusiv ieri la Guvern, la evenimentul organizat de IICCMER, în care s-a prezentat sondajul, unde cineva dintre profesorii preuniversitari spunea că există un fenomen destul de complicat, pentru că nu sunt profesori de istorie care să dorească să predea Istoria comunismului. Mai ales cu noile măsuri luate de Guvern, în ceea ce privește programul profesorilor, s-ar putea chiar să fie obligați să ia aceste ore.

Deci, pe de o parte, în programă nu exista tratat subiectul așa cum trebuie, iar pe de altă parte, pare că avem o problemă și în zona profesorilor de istorie care, probabil, din rațiuni de studii sau de pasiuni academice, nu sunt foarte tentați să predea Istoria comunismului. Poate că sunt pasionați mai degrabă de istorie antică, de istorie modernă.

DC News: Cum îți explici faptul că o mare parte dintre români consideră comunismul „mai degrabă un lucru bun”, dar totodată recunosc că existau mai puține libertăți?

Andrei-Cătălin Galiță: Aici este ciudat. Au încercat și cei prezenți la dezbaterea de ieri să dea răspunsuri cu privire la treaba asta, care pare șocantă. Una dintre explicațiile pe care să zicem că le-aș putea accepta este faptul că, probabil, o parte din concetățenii noștri dau un alt înțeles libertății față de înțelesul la care ne gândim noi.

Noi ne gândim la libertate acum în sensul drepturilor negative (de exemplu, libertatea politică), pe când probabil că mulți dintre ei se gândesc la libertate în sensul drepturilor pozitive (de exemplu, libertate de dezvoltare, libertate de ascensiune socio-economică). Sigur că este ciudat că există această perspectivă și că există această diferență, dar e clar că sondajul trebuie analizat cu foarte multă atenție. Factorul politic, împreună cu mediul academic, trebuie să lucreze pentru a înțelege foarte bine datele din sondaj și eventual ar trebui poate chiar continuate niște cercetări pentru a înțelege mai bine societatea și oamenii.

S-a vorbit foarte mult ieri la dezbatere despre emoții, despre faptul că liderii partidelor extremiste, liderii autoritari, care fac apel la modelul ăsta politic, reușesc mai bine să acceseze emoțiile. Și atunci populația este mult mai ușor de manipulat în sens electoral de către partidele extremiste, suveraniste și așa mai departe. Și atunci probabil că ar fi bine să înțelegem care emoții din tipul de emoții care pot fi accesate de factorii politici pot fi apăsate de zona asta politică.

DC News: Se pare că majoritatea românilor cred că în comunism era mai puțină corupție decât în prezent. Cât de adevărată este această percepție, raportat la ce reflectă arhivele CNSAS?

Andrei-Cătălin Galiță: Este destul de ușor de răspuns la întrebarea asta, pentru că, în democrație, presa este liberă. Cu cât am trecut de regimul comunist, prin primele etape de tranziție, prin marile scandaluri de corupție, suntem în contact și vedem cum, chiar în timpul discuției noastre, se vorbește în presă despre o anchetă a DNA-ului în cazul unui lider politic destul de celebru.

În timpul regimului comunist, pentru că presa era practic monopolul partidului unic, lucrurile astea nu ajungeau în spațiul public. Era o realitate cosmetizată cea prezentată, și atunci marea corupție la care cei din nomenclatură, din Securitate erau părtași, nu ajungea la urechile oamenilor, iar societatea românească în sine, în mod bizar, era practic construită pe o mică corupție. Era inversată ordinea socială, cea în care un profesor universitar trebuia să se roage de cineva de la alimentară sau de un măcelar să poată să facă rost de o bucată de carne. Pentru asta trebuia să faci tot felul de tertipuri, care tot din zona corupției sunt, să faci tot felul de trocuri, să încerci tot felul de influențe, să dai un cartuș de Kent ca să obții o consultație medicală și așa mai departe. Și cumva, inconștient, societatea românească în timpul regiunii comunist era parte a unei corupții generalizate.

DC News: Ce riscuri sociale sau politice pot apărea dacă percepția publică asupra regimului comunist continuă să devină tot mai favorabilă?

Andrei-Cătălin Galiță: Riscul politic este unul pe care l-am avut (dar noroc că am scăpat de el) la ultimele alegeri. Acesta este evident: posibilitatea ca, la un moment dat, un partid sau o coaliție de partide extremiste care se prezintă în fața publicului cu un mesaj de inspirație ceaușistă să ajungă să guverneze ori un lider politic din zona extremistă să câștige alegerile prezidențiale.

Din punct de vedere social, sunt foarte multe mutații. Noi vedem că astăzi, oricum, societatea românească este foarte polarizată. Începând de anul trecut, de la alegeri, au început să se cristalizeze taberele. Ne ducem foarte mult spre extreme. Pare că fiecare subiect ne duce către extreme, de la opțiunile politice până la chestiunea de la ordinea zilei, tot duelul ăsta între angajații de la stat/angajații de la privat (ce bine că le taie ălora, dar să le ia și ălora și așa mai departe). Pare că societatea românească tinde foarte mult să funcționeze cu extreme. Și noi nu mai găsim centrul, nu mai găsim moderația, unde, de fapt, cred că este secretul unei societăți democratice și autentice, în care există libertate de expresie, există gândire critică, punem la îndoială, avem și întrebări, nu doar credințe, nu doar certitudini. Cred că acolo trebuie să mergem.

Or, discursul ăsta nedemocratic tocmai în acea direcție duce, în direcția certitudinilor, în direcția agresivității politice, de limbaj, ulterior și în acțiunea politică. Din punct de vedere social, ăsta mi se pare riscul major. Tindem să ne radicalizăm. Chiar și moderați și toleranți, probabil că într-un fel sau altul, pe anumite subiecte, tindem și noi să ne radicalizăm. Nu ăsta este secretul democrației. Democrația înseamnă echilibru, înseamnă moderație și toleranță. Înseamnă posibilitatea exprimării opiniei fără ca celălalt să-ți dea cu ceva în cap.