25 octombrie a fost ziua în care Regele Mihai I ar fi împlinit 100 de ani.
Născut la Sinaia în anul 1921, Mihai I a fost Suveran al României în perioada 20 iulie 1927 – 8 iunie 1930 și în perioada 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947 și a fost fiul principelui Carol şi al Elenei, principesă a Greciei.
De-a lungul anilor au fost lansate mai multe zvonuri și mituri despre Regele Mihai, informații eronate care au dus în timp la pierderea încrederii în Monarhia din România.
În acest context, prof. univ. dr. Daniel Șandru, manager general interimar al Operei Naționale Române Iași, a vorbit despre monarhie și impactul pe care l-a avut asupra țării noastre uriașa personalitate a Regelui Mihai I al României și despre rolul regalității după prăbușirea comunismului.
Prof. univ. dr. Daniel Șandru spulberă MITURILE despre Regele Mihai I
Așa cum spuneam, în jurul Regelui Mihai s-au format o mulțime de mituri, cel mai celebru dintre ele fiind cel din 23 august 1944, evenimentul care pentru mulți dintre români mai reprezintă și acum un act de trădare, mituri care au fost accelerate de aparatul de propagandă al regimului comunist.
"Trebuie spus că miturile fac parte din discursul propagandistic, de orice natură ar fi acesta. Regimurile autoritare și totalitare le folosesc cu multă măiestrie și e ceea ce a denaturat istoria care s-a scris în România, după 1948. O istorie care începe să fie demitizată abia undeva la începutul anilor 2000, prin eforturile întreprinse de istoricul Lucian Boia. Sunt foarte multe mituri ale comunismului românesc, iar cele mai importante l-au vizat pe Majestatea Sa Regele Mihai I, o personalitate exemplară al secolului XX, o personalitate recunoscută în plan internațional și o personalitate care reușea să transcendă cortina ideologică impusă imediat după Al Doilea Război Mondial.
De aici temerea regimului și frica sa pentru o astfel de personalitate, care emana, dincolo de caracterul pe care-l putea expune, o anumită simbolistică, un anumit simbolism care refăcea legătura societății românești cu tradiția sa monarhică. Asta a fost marea temere și de aici s-au construit miturile.
Miturile potrivit cărora, la 23 august Regele Mihai I ar fi deschis calea venirii comunismului în România, pentru că aceste mituri s-au configurat mai cu seamă în perioada național-Ceaușismului, când discursul ofical al regimului devenise unul naționalist, dus undeva la extremă, dar încercând să legitimeze practic instituirea în efigia puterii totale a lui Nicolae Ceaușescu.
Și atunci, principalul dușman, inventarea dușmanului fiind o altă artă propagandistică, i-a determinat să se îndrepte în mod calomnios la adresa Majestății Sale.
Cu toate acestea, miturile nu au rezistat în timp! Erau și miturile alea comice, deși au un anumit tragism prin esența mizerabilistă pe care le conțin, cum ar fi cel cu plecarea Regelui din țară cu un tren încărcat cu tot felul de bogății și care ar fi sărăcit România. Nimic mai fals! S-a dovedit ulterior că Majestatea Sa a plecat cu demnitate, în condițiile în care a fost tratat cu violență și în condițiile în care Republica instalată după 31 decembrie 1947, printr-o Constituție total nelegală, a fost o anormalitate în istoria noastră recentă", a declarat Daniel Șandru, în exclusivitate pentru DC NEWS și DC NEWS TV.
Vezi mai multe în video:
Regele Mihai I, mărturii despre 23 august 1944 - Video
Ziua care în istoria României păstrează sensuri contradictorii, 23 august 1944, a fost subiectul unor rescrieri repetate a sensurilor în funcție de intențiile de moment ale celor ce intenționau să folosească evenimentul în scopuri politice.
Regele Mihai I a povestit cum au decurs evenimentele care au marcat ieșirea României din alianța cu Germania nazistă într-un interviu acordat lui Vartan Arachelian și filmat de cameramanii Gheorghe Marian și Nicolae Niță-Ochi în anul 1990, pentru Televiziunea Română.
"Trebuie să ne întoarcem la începutul lui '43. De altfel despre începutul războiului n-am fost informat de Mareșal. Mama mea a aflat despre asta de la postul de radio BBC. Țara Românească și cu mine și cu partidele politice erau perfect de acord să ne luăm Basarabia, dar în nici un caz să mergem mai departe. Și am terminat la Stalingrad cu o mulțime de oameni pierduți. Un dezastru. În decursul acestor ani am avut discuții cu partidele lui Maniu și Brătianu ca să vedem cum putem ieși din război în condițiile cele mai onorabile. Și așa s-au dus tratativele în țară - apoi la Cairo și Ankara - să se discute cu Aliații, adică cu americanii și englezii, în ce condiții și cum s-ar putea face această ieșire din război. După un timp Aliații au spus că nu vor să mai stea de vorbă cu noi dacă nu aducem în acest grup pe social-democrați și pe comuniști, care în acea perioadă reprezentau 400-500 de membri la o populație de 20 de milioane. Am fost obligați, acum știu de ce, fiindcă Uniunea Sovietică era interesată", spunea Regele Mihai I, în 1990..
Actul de la 23 august a fost numit, pe rând "Insurecția armată din 23 August 1944", devenind Ziua Națională a României din 1948 până la căderea lui Nicolae Ceaușescu. Acesta transformase numele evenimentului în „Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă”, fiind prezentat ca o realizare exclusivă a Partidului Comunist.
Ca participant direct la momentul ieșirii din alianța cu Germania nazistă, Regele Mihai a explicat în ce fel s-a ajuns la arestarea lui Ion Antonescu:
"Războiul luase o întorsătură extrem de proastă și noi toți ceilalți, așteptam un ajutor din partea Aliaților ca să putem să facem ceva; ei spuneau să ieșim din război. Noi spuneam foarte bine, dar singuri cu nemții peste tot nu se poate. Aliații n-au răspuns deloc. Așa că ajungem la momentul când rușii au spart frontul în nordul Basarabiei și Moldova; nemții au luat atunci o divizie de blindate și au dus-o în Polonia. Mai aveam puțin timp și atunci am hotărât, cu acest grup politic, care era la baza acestor întrevederi, să terminăm cu alianța cu Germania și am decis ziua de 26 august. Între timp, am aflat că Antonescu se pregătește să plece pe front și în aceste condiții scăpam această ocazie, așa că a trebuit să-l convoc cu trei zile mai devreme, pe 23 august. Când a venit la Palat (Mareșalul-n.n.), am avut o discuție de o oră și jumătate, i-am pus în față situația dezastruoasă în care eram, rugându-l insistent să facă ceva ca să ieșim din război cât mai devreme. A refuzat net. Generalul Sănătescu, care era cu mine, a insistat și el; n-a vrut să audă. Cerea niște condiții care erau imposibile, din păcate, de avut. Voia să avem Basarabia garantată, toate… Țara era complet ocupată, deci lucruri care în momentul acela erau imposibil de obținut. N-a rămas altceva de făcut decât să-l îndepărtez ca să putem să facem ce puteam noi face. Și asta s-a întâmplat: actul de la 23 august".
Antonescu conducea statul de la 4 septembrie 1940, când a fost numit președintele Consiliului de Miniștri, cu depline puteri pentru conducerea statului român, după ce România pierduse o treime din teritoriu împărțit între Ungaria, Bulgaria și Uniunea Sovietică. Perioada în care s-a aflat în fruntea statului a coincis cu apropierea de Germania condusă de Hitler, de al cărui sprijin Antonescu s-a bucurat. Este și perioada în care, potrivit unor istorici, statul român a devenit singurul stat în afara celui nazist care a administrat un lagăr de concentrare, la Vapniarka, în Podolia. Decretul regal din 6 februarie 1945 stabilea că Ioan Antonescu este trecut în rezervă pentru că "prin conducerea sa politico-militară, în calitate de comandant Suprem al Forțelor Armate, a dus Armata Țării la dezastru":
"La 23 august, cu toate că eu l-am arestat și l-am reținut la Palat, am fost sfătuit de către Statul Major să plec din București pentru că nemții, era sigur, că vor avea o reacție. Ceea ce s-a și întâmplat. Au bombardat Palatul, au distrus casa în care locuiam… În seara de 23 a venit Pătrășcanu, cu așa-zisul Ceaușul, care era Bodnăraș. Maniu și Brătianu, trebuiau să aibă o echipă împreună cu ceilalți ca să-l ia pe Antonescu și să-l țină departe și să aibă grijă de el. Eu am plecat pe la două dimineața spre Oltenia și când m-am întors am aflat că Bodnăraș l-a luat cu echipa lui. Apoi au venit rușii la București și l-au dus (...). Ei l-au luat și l-au dus la Moscova ca să-l aducă după un an și ceva înapoi și să-i facă procesul despre care se știe. Eu am încercat, după condamnarea lui, am încercat tot ceea ce s-a putut ca să-i salvez viața. Astea sunt lucruri despre care nu se știe, am impresia. Dar așa este", spunea Regele Mihai.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
