REFERENDUM. Mesaj către Andreea Bălan: Aș putea zice că regret că te-am invitat la botez

Scutaru Cristina / 07 oct 2018 / 12:37 Salveaza PDF Comentarii
Andreea Bălan
Descriere foto: Andreea Bălan

Claudiu Barbu, celebrul pilot de raliuri, a avut un mesaj pentru Andreea Bălan după ce vedeta s-a implicat în campania #boicot la referendumul pentru familie.

”Draga Andreea,

As putea incepe prin a spune ca regret ca te-am invitat la Botezul a trei din cei patru copii. Dar nu o fac. Regret insa ca nu am profitat de ocazie sa discutam mai mult despre efortul de a-ti intemeia si a intretine o familie. Efort pe care sigur il depui si tu, si care este indreptat cel mai probabil spre a-i conferi fiintei ce a-i zamislit-o siguranta si libertate deplina si neviciata de a alege.

Intr-adevar, ai dreptate: iubirea nu se voteaza. Insa nu se pune problema sa votam iubirea. Ci sa reglementam notiunea de familie. De ce se impune o reglementare? Pentru ca formularea actuala este extrem de fragila. Au demonstrat-o cele cateva sute de mii de oameni iesiti in strada pentru ca au aparut reglementari peste noapte. Iar institutia familiei este una sacra, ce nu poate fi supusa riscului de a fi modificata la cheremul a 550 de parlamentari (sau daca ne-am concentra eforturile – 300), sau chiar a 20 de guvernanti, doar pentru a fi in trend.

Spațiul privat al unei persoane

Personal, nu ma intereseaza ce se petrece in spatiul privat al unei persoane. Si sunt convins ca nici cele cateva milioane de initiatori nu sufera cu totii de voaiorism, iar acum se afla in pragul unei dezamagiri de rezultat, si si-au dat mana sa-l anihileze. Personal sunt extrem de tolerant cu persoanele cu alte orientari decat hetero. Am avut frizer care m-a frecat pe cap (a se citi scalp). Am avut si frizerita. Probabil am avut si clienti. Spun probabil, pentru ca in fapt nu m-a interesat orientarea lor sexuala; nu ar fi un indicator al modului in care sa-mi adaptez comportamentul sau natura consultantei de care au nevoie. Si daca inca ai dubii asupra tolerantei, ma duc putin la extrem si iti spun ca in mod sigur nu mi-as da fiica sau fiul afara din casa, daca mi-ar spune ca au alte orientari (daca va fi, sper sa se rezume doar la homosexualitate). Insa m-as asigura ca alegerea nu este una conjuncturala. In mod cert, homosexualitatea are si cauze biologice, dar are si cauze conjuncturale, in care factorii biologici nu joaca rolul decisiv. Un mediu permisiv va crea conjunctura, iar pe fondul unei educatii, impuse intr-un anumit sens ca si normalitate, va induce alegerea; pentru ca este mult mai simplu sa iti satisfaci anumite curiozitati cu persoane de acelasi sex – evident, mai ales in cazul adolescentilor. Ritualul ca un baiat sa cucereasca o fata necesita o oarecare energie si o oarecare „lupta"; la fel si in sens invers. Dar cand ti se spune ca poti sa iti satisfaci nevoile (nu iubirea) si altfel, pentru ca si alternativa este normala, in cele din urma ai sa obtii un individ(a) inapt(a) de lupta, aparent satisfacut(a). Sa fie oare vorba doar de altruism din partea celor care incearca sa ne spuna si sa ne educe cu „de ce nu si asa"?!

Si daca tot nu te-am convins ca nici nu se pune problema de lipsa de toleranta (deja este deranjanta raportarea), iti spun ca nu am nici o problema sa fiu operat de un medic cu o alta orientare, sau ca si copiii mei sa fie operati, atata timp cat competenta recomanda aceasta optiune.

Personal, as mari pedepsele pentru orice atac discriminatoriu la adresa persoanelor de aceeasi orientare sexuala. Dar asta nu insemna ca trebuie sa ma prefac si sa satisfac ego-ul unei persoane sustinand ca in orice combinatie poate procrea. Scuza-mi urmatoarea comparatie putin cam fortata (dar nu eu am pornit sirul comparatiilor): este ca si cum mi-as dori sa intru in casa regala, si mi-as aroga acest drept; sau in numele egalitatii, mi-as dori ca oricine sa poata fi rege – este cu circuit inchis, accesibil (din pacate, cel putin in acest exemplu) doar in anumite conditii. La fel de bine, poate as reactiona putin mai incisiv la extravaganta unor manifestari (indiferent de componenta), mai ales daca aduc atingere unor simboluri. Sa fii permisiv fara limita, nu poate conduce decat la haos, inclusiv social.

Noua reglementare propusa nu incalca dreptul nimanui. Este necesara. Se pune problema daca este si oportuna in aceste momente de infrastructura 0. Ar exista vreodata oportunitate? Am avea vreodata suficiente autostrazi sau spitale, ca sa spunem ca acum ne raman bani sa ne protejam si familia?

Se pune problema costului ridicat. Exista vreun cost prea ridicat pentru exercitarea in cea mai pura forma a Democratiei? Referendumul pentru NATO a fost platit de americani?! Dar cel pentru „fara penali in functii publice" va fi platit din averile confiscate?! Daca este sa vorbim in termeni contabili, am putea sa ne gandim si la sumele primite de la Guvern, in ultimii zece ani, de asociatiile care promoveaza drepturile LGBT, ca asociatii de utilitate publica. Pe cele venite din sponsorizari le ignoram. (Usor, sa nu te ineci!)

Am crescut in familie monoparentala. Iar noua reglementare nu simt ca m-ar (fi) viza(t) sau ar scoate din sfera definitiei de familie un parinte si un copil.

De ce se insista atat de mult pe largirea sferei? Cum se poate minimiza atat de mult impactul asupra unui suflet „tert" fara discernamant? Poate pentru ca nu este privit ca suflet, ci ca un bun material de schimb. In mod sigur, cel putin la nivel teoretic, un copil ar putea sa aiba parte de afectiune intr-un cuplu homosexual. Pana la a primi afectiune, societatea l-a incadrat in marfa de schimb. Sa presupunem ca toti copiii din orfelinate au fost adoptati. Mai departe cum am satisface „nevoia de implinire" a cuplurilor de homosexuali, in special a celor absolut sterile? Prin crearea de copii la comanda. Exista loc sau sens sa dezbatem moralitatea unei astfel de situatii?! Asistam astazi la state care pot sanctiona orientarea religioasa a copiilor de catre parintii lor naturali, pe considerentul lipsei consimtamantului din partea copilului.

In schimb, lipsa consimtamantului de a fi privat de o mama si de un tata, nu este la fel de daunatoare. Eu pot sa-mi inchipui ca un copil cu un hadicap la picior, indiferent de cat de bine ar fi tratat, tot s-ar simti ca avand un handicap. Am putea sa dam vina pe societate pentru felul in care se simte copilul. Sa ducem exemplul putin la extrem, pentru a reduce influenta societatii in simtirile copilariei. Toti copiii din lume au acest handicap: le lipseste un picior. Mai mult decat atat, societatea, in numele egalitatii, le taie cate un picior la nastere. O parte din ei afla ca odata, demult, copiii se nasteau cu doua picioare, iar viata lor era cu totul diferita. Cine si cum ar umple acest gol? Este suficient sa le spunem ca asa au hotarat adultii, dar in schimb ii putem asigura ca au avut parte de toata afectiunea posibila?!

Problema cu adopțiile

De unde aceasta propaganda cu solutia cuplurilor de homosexuali la problema copiilor din orfelinate? S-au epuizat cuplurile hetero care doresc sa infieze?!

De unde aceasta propaganda cu noianul de probleme intalnite in familiile traditionale? Sa inteleg ca deja avem de invatat din viata cuplurilor homo?! La cum sunt prezentate lucrurile, deja ma tem sa nu-mi spuna copiii ca ar vrea sa vada si ei cum se traieste in lapte si miere. In mod cert familiile traditionale/ clasice nu au descoperit elixirul fericirii. Nu este ceva spontan pe care il accezi, doar intr-un anume format. Sunt necesare si alte ingrediente. Dar sa vii sa pui problema alternativei ca si parte a solutiei, nu poate fi decat semn de ipocrizie.

Iar cand vine vorba de propaganda, tot timpul, dar absolut tot timpul trebuie sa iti pui problema de costuri. Propaganda inseamna cost. Iar costul inseamna finantare. Iar finantarea inseamna interes. Interesul va scuza tot timpul mijloacele, si va fi disimulat in cele mai inofensive lozinci si actiuni, doar pentru a-si atinge scopul. Exista o AGENDA care incearca sa creeze confuzie si preocupari in randul maselor. Exista o AGENDA care prin orice mijloc doreste crearea unei mase ce se complace in satisfacerea unor nevoi primare prin depunerea unor eforturi minime. Dezarmarea spiritului reactiv al unui individ incepe prin punerea la indoiala a sexualitatii sale. Se intampla oare deja aceste lucruri in lume? Cat de maleabila ar fi structura psihologica a noilor indivizi? Daca suna paranoica ideea unei AGENDE, atunci incearca sa-ti imaginezi de unde sunt sustinute toate aceste actiuni ofensive: mai multe reportaje pro lgbt, mai multe postari si comentarii pro, rezultate deja transpuse in noua politica de gen, in timp ce aspectele negative nu se bucura de echidistanta in prezentare, dupa cum ar fi normal. Iar daca cineva s-ar putea opune in fata ofensivei acestei Agende, ar putea sa o faca sub forma FAMILIEI.

Prin urmare, Draga Andreea, incearca sa analizezi din nou

Si poate ai sa mergi la vot, si ai sa fii un exemplu in exercitarea minimului pe care il mai avem (inca). Poti sa votezi cu nu, poti sa iti anulezi votul. Nu te gandi la cvorum. Pentru ca acesta va fi depasit. Sunt unul dintre cei care ar fi vrut sa semneze initiativa, dar nu am avut unde. Am incercat sa gasesc condica prin Biserici, dar mi s-a spus ca Biserica nu se ocupa cu asa ceva. Inca o dovada a dezinformarilor din presa si de pe retelele de socializare. Demersul este departe de a fi unul religios si „traditional" invechit. Este un demers pentru viitor.

Draga Andreea, sper sa vina ziua sa te chem si la Botezul celui de al cincilea copil, pentru ca intr-adevar dragostea si iubirea nu se planifica. Dar familia, prin rodul ei in cea mai pura forma de energie creatoare, trebuie protejata”, a fost mesajul lui Claudiu Barbu pentru Andreea Bălan.



Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.26