Povestea româncei care a devenit prima avocată din Europa și prima femeie din lume cu doctorat în Drept

Copilăria ambițioasă și lupta împotriva prejudecăților

De mică, Sarmiza a manifestat un spirit independent și o sete nestăvilită de cunoaștere. A urmat cursurile Colegiului "Sfântul Sava" din București, unde a obținut diploma de Bacalaureat în 1884. Dorința sa de a studia Dreptul a determinat-o să se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Sorbona, o provocare uriașă în contextul epocii, când femeile nu erau primite în această profesie.

Deși s-a confruntat cu prejudecăți și chiar cu opoziția vehementă a unora dintre profesori, Sarmiza nu a cedat. A perseverat, demonstrând inteligență și perseverență excepționale, iar în 1887 a obținut licența în științe juridice. Trei ani mai târziu, în 1890, a scris istorie, devenind prima femeie din lume care a obținut titlul de doctor în Drept după susținerea tezei sale de doctorat la Universitatea din Sorbona. Teza sa, "Despre condițiunea legală a mamei în dreptul român și francez", a promovat ideea egalității femeii cu bărbatul în căsătorie și în privința drepturilor asupra copilului.

Cariera dedicată binelui comun

Deși a avut posibilitatea de a profesa în avocatură, Sarmiza a ales o altă cale. A revenit în România, unde s-a dedicat luptei pentru emanciparea femeii, sprijinului acordat celor aflați în nevoie și actelor de caritate. A înființat Societatea Domnișoarelor Române, a susținut expoziții și concerte, a contribuit la crearea de centre pentru confecționarea costumelor naționale și a oferit sprijin studenților și copiilor. Sarmiza Bilcescu a fost o patriotă convinsă, care a promovat tradițiile românești și a sprijinit dezvoltarea țării. A trimis costume naționale și tablouri unor doamne importante din afara granițelor, a creat Consiliul Superior al Industriei Casnice și a organizat ferme-model pe moșia sa de la Bilcești. De asemenea, a fost o filantroapă generoasă, oferind sprijin material și moral celor aflați în dificultate.

Inspirația pentru generațiile viitoare

Sarmiza Bilcescu s-a stins din viață la 26 august 1935, lăsând în urma sa o moștenire bogată. A demonstrat că femeile pot excela în orice domeniu, a luptat pentru egalitate și a adus o contribuție semnificativă la progresul societății. Prin testamentul său, Sarmiza Bilcescu a donat 25 de milioane de lei pentru construirea Palatului Industriei Casnice, demonstrând încă o dată dragostea sa pentru țară și dorința de a sprijini dezvoltarea economică a României.

Destinul tragic al fiului său, Dumitru Alimănișteanu

Fiul Sarmizei Bilcescu, Dumitru Alimănișteanu, a urmat o carieră politică, devenind deputat și ministru al Finanțelor. Cu toate acestea, a fost nevoit să demisioneze din cauza presiunilor politice. Dumitru Alimănișteanu a fost arestat în noaptea de 5 mai 1950, alături de alți foști miniștri din perioada interbelică. A petrecut câțiva ani în închisorile Sighet, Pitești, Ocnele Mari, Galați, Jilava și Botoșani, supus la condiții dure și umiliri. Eliberat în 1963, a murit zece ani mai târziu în București, în urma unui accident de tramvai suspect.

Moștenirea abandonată

Conacul impunător construit de Dumitru Alimănișteanu pe moșia de la Bilcești a fost naționalizat de regimul comunist și transformat în casă de odihnă. După căderea comunismului, a fost retrocedat familiei, dar din cauza lipsei de fonduri a intrat în paragină. Un incendiu din 1999 a agravat starea sa, iar astăzi conacul se află în ruine, o mărturie tristă a destinului tragic al lui Dumitru Alimănișteanu și a unei moșteniri abandonate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News