Moștenirea bizară pe care a primit-o nutriționistul Mihaela Bilic de la bunica sa - Foto în articol

Nutriționistul Mihaela Bilic a împărtășit cu urmăritorii ei o poveste personală, plină de nostalgie și umor, despre senzația constantă de frig, circulația periferică „moștenită” și amintirea caldă a bunicii. Într-o postare sinceră și tandră, Bilic vorbește despre cum a transformat frigul într-o amprentă de familie și cum, în ciuda disconfortului, își păstrează mereu sufletul cald.

„Moștenire de la bunica. Nu știu dacă ține de metabolism, de temperatura de afară sau de gradul de antrenament, ceea ce știu e că mereu am fost friguroasă! M-am uitat întotdeauna cu invidie la fetele care umblau toamna fără ciorapi în pantofi, la copiii care iarna aveau doar un tricou pe sub palton, eu n-am făcut niciodată asta. Ba mai mult, de atâta disconfort și senzație de mâini și picioare reci, am decretat că nimic nu e mai umilitor și mai neplăcut în viață decât frigul!

Și dacă tot am ajuns la așa niște concluzii filozofice, am zis că trebuie să pun lucrurile la punct și în practică. Am făcut tot ce ținea de mine: încălzire electrică în pardoseală pentru acasă, volan și scaun încălzit la mașină, șemineu și sobă de teracotă la țară… dar degeaba, am impresia că sufăr de frig cronic, am mâinile și picioarele reci chiar și în toiul verii.

Mihaela Bilic: Se spune că circulația sângelui se moștenește și vă confirm, eu semăn cu bunica

Se spune că circulația sângelui se moștenește și vă confirm, eu semăn cu bunica. Așa o păstrez în amintire, mică și zgribulită în colțul ei de lângă sobă, încercând să-și încălzească mâinile deasupra plitei de fontă. Pentru mine cuvântul “bunică” înseamnă cineva care te iubește și are grijă de tine într-un fel special, altfel decât părinții. În copilăria mea a existat o singură bunică, din partea mamei, pe restul nu i-am apucat.

Era micuță de statură, aplecată de spate, mereu îmbrăcată în negru și cu o basma pe cap. Casa în care trăia era asemenea ei, cu pridvor și geamuri mici, cu perdeluțe albe apretate și brodate, cu interior de chirpici dat cu var, așa cum era obiceiul prin partea locului.

Mereu singură și mereu vrednică, reușea să țină toată gospodăria în ordine, să aibă grijă și de porumbul de la câmp și de prunii de la pădure. Nu vorbea mult și nu se plângea niciodată. Iar la asfințitul soarelui, când se mai termina o zi de muncă, se așeza pe un taburet lângă sobă și stătea acolo, cu mâinile deasupra plitei, lângă o cană cu ceai de tei în care înmuia pâine. “Ce faci mamaie, ești obosită?”, o întrebam. “Nu maică, nu de oboseală mă plâng, ci de betegele astea de degete, că tare nu mă mai ajută la treabă...”.

De la bunica mi-au rămas două geamuri și o ușă albastră, un “tron” de ținut mâncarea în loc de frigider și o circulație periferică dezastruoasă. Ce mai contează mâinile și picioarele reci, bine că am sufletul fierbinte”, a scris Mihaela Bilic pe pagina sa de Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News