Pentru a afla acest lucru, Ziarul de Iaşi a luat legătura cu conferenţiarul universitar doctor Marina Vraciu, de la Catedra de Slavistică de la Universitatea „Al.I. Cuza”, pentru a realiza o scurtă incursiune în istoria limbii şi, inevitabil, a poporului ucrainean. Concluziile acesteia sunt aceleaşi ale anilor de cercetări făcute în toată lumea pe subiect: ucraineana şi rusa sunt limbi distincte, dar care împărtăşesc o istorie comună. Pe scurt: două limbi înrudite, dar complet distincte şi de sine stătătoare.
„Mai bine se va înţelege un ucrainean cu un rus decât cu un polonez, chiar dacă poloneza şi ucraineana sunt limbi cu un vocabular comun important. Din următoarele motive: istoria limbii poloneze e mai separată, prin influenţa latinei, ca o limbă de cultură. Dar vecinătatea şi comunicarea îndelungată le fac reciproc recognoscibile, chiar dacă la poloneză sunt mai multe consoane greu de receptat. Răspunsul scurt este că rusa şi ucraineana sunt limbi înrudite, sunt apropiate fonetic, au istorie comună, elemente specifice, vocabular de bază prezent în limbile slave. Este foarte solidă această înrudire”, a explicat conf.dr. Marina Vraciu.
Cum s-a schimbat limba ucraineană în timp
Specialistul a explicat că, deşi sunt lucruri care le arată înrudirea, este limpede că vorbim de limbi separate şi de sine stătătoare. Doar perioada prea scurtă de îndepărtare, din secolul al XIV-lea încoace, păstrează acest grad foarte mare de asemănare. O asemănare care se transferă şi între ucraineană, şi poloneză.
„Ucraineana şi rusa au o istorie comună până în secolul al XIV-lea, apoi, fiecare a evoluat în felul ei. La Kiev, statalitatea a fost asediată, Kievul a căzut, tot acest spaţiu de răsărit s-a fărâmiţat în cnezate şi, treptat, capitala s-a mutat la Moscova după secolul al XV-lea. Apare distanţa, deşi rămâne o comuniune la nivelul culturii, care i-a legat foarte mult, în primul rând prin creştinismul de Răsărit. Dar ucrainenii au rămas într-un spaţiu unde s-au intersectat cu latinii, cu religia catolică, şi de aici consecinţele asupra limbii.”, a mai precizat conf.dr. Marina Vraciu.
Astfel, deşi originile limbilor sunt aceleaşi, în timp au început să varieze structurile gramaticale, chiar şi fondul principal de cuvinte şi unele procese specifice la nivel lingvistic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
