EXCLUSIV  Incredibil! Evenimentul care a alarmat un cartier întreg

Într-un cartier din sectorul 1 al Capitalei, o zonă destul de liniştită şi plină de case, în care te simţi departe de agitaţia Bucureştiului, au început să sune sirenele pompierilor. Tot cartierul, ca de obicei la orice accident sau incendiu, a ieşit pe stradă, să vadă ce se întâmplă. Maşini de pompieri, ambulanţe şi poliţie. Oameni în poartă. Oameni curioşi şi zâmbitori, cu un fals aer de îngrijorare pe faţă, alergând pe străzi spre locul cu pricina. Femei cu copii. Bătrâni. Tineri. Cu toţii alarmaţi de zgomotul puternic al sirenelor. Dar mai mult decât alarmaţi, curioşi şi dornici de spectacol. Un eveniment de acest fel îi scoate pe oameni din monotonia de zi cu zi şi curios, îi apropie. O femeie strigă la alta că se duce să vadă a cui casă a luat loc, să nu fie cumva biserica. Ca o justificare a curiozităţii şi îngrijorării ei. Apoi, îşi dă seama că nu e, şi strigă că poate e a preotului. Totuşi, ea trebuie să meargă să vadă.

La accidente sau incendii, oamenii obişnuiesc să se adune şi să privească cu voluptate nenorocirea altora. Le pare rău pentru suferinţa celuilalt, le induce anxietate, dar nu suferă, evident, cu adevărat, pentru un străin. Cel mult, îi apasă gândul că li se poate întâmpla şi lor, şi frica pune stăpânire pe ei. Le reaminteşte să îşi preţuiască propria viaţă şi pe oamenii dragi. Îi scoate din rutina de zi cu zi şi le arată cât de impredictibilă poate fi viaţa. Totuşi, răul altuia întotdeauna vine şi cu un sentiment de voluptate ascunsă. E ca voluptatea omului sănătos care a fost bolnav şi trece pe lângă spitalul în care a fost internat. El a scăpat, viaţa a fost bună cu el.

Nu e de condamnat curiozitatea omului dacă aceasta are limite. E firească. Dar de condamnat cu siguranţă sunt cei care fac live pe facebook, fac poze şi filmează tragedia celuilalt. Aceştia savureaza cu plăcere dezastrul altor oameni (le mai lipseşte popcornul). Sunt cei lipsiţi de empatie şi de bun simţ. Nu se gândesc o clipă că ar fi putut fi ei sau cineva drag în locul victimelor. Se simt mai bine când văd răul altora, simt nevoia acută să împărtăşească  tuturor ce văd ei, să le arate că sunt în centrul atenţiei, să primească atenţie. Nu e suficient doar să privească suferinţa celuilalt, e nevoie de mai mult, să o vadă şi ceilalţi, altfel, e ca şi cum n-ar mai fi acolo, în miezul evenimentului. Au nevoie să împărtăşească ce văd, altfel, e degeaba. Nevoia de atenţie şi lipsa de educaţie şi de empatie sunt principalele motive pentru care aceştia nu-şi pot ţine telefonul în buzunar.

Cum s-a terminat incendiul din cartier? 

S-a terminat cu bine! Cu miros de mici şi de friptură. Oamenii au plecat puţin dezamăgiţi şi ruşinaţi de setea lor de a vedea un dezastru. Cineva făcuse grătar şi probabil un vecin a crezut ca i-a luat foc casa, fiind destul de mult fum.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News