Teologul Dumitru Horia Ionescu, nepotul Părintelui Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai importanți teologi ortodocși ai secolului XX, recent canonizat de Biserica Ortodoxă Română, a vorbit despre bunicul său.

Corespondența Părintelui Dumitru Stăniloae, recent publicată într-un volum dedicat marelui teolog, scoate la lumină un episod tulburător din biografia celui care a devenit de curând Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae: scrisori importante din străinătate nu au mai ajuns niciodată la destinatar, fiind blocate și cenzurate de Securitate și de Departamentul Cultelor. „Sunt scrisori care nu au mai ajuns la bunicul meu. Securitatea și Departamentul Cultelor au cenzurat aceste scrisori. Poate cineva să înțeleagă? Nu, nu poate nimeni să înțeleagă”, spune nepotul său, teologul Dumitru Horia Ionescu, într-un dialog cu Ionuț Vulpescu, în podcastul „Avangarda”.

Veți afla și detalii mai puțin cunoscute despre viața personală a Părintelui Stăniloae, despre contextul istoric al operei sale, dar și despre cum se raportează astăzi un teolog contemporan la moștenirea spirituală a bunicului său, dar și despre o carte inedită în curs de apariție, un tratat de mariologie pe care Pr. Stăniloae l-a scris special pentru nepotul său.

Iată dialogul de la podcastul Avangarda:

Dumitru Horia Ionescu despre corespondența Părintelui Stăniloae: „Securitatea și Departamentul Cultelor au cenzurat aceste scrisori. Poate cineva să înțeleagă? Nu, nu poate nimeni să înțeleagă”

I.V.: Vorbim despre lucruri noi sau despre elemente surprize în biografia Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae. Avem un volum de corespondență. Sunt scrisori care nu au mai ajuns la destinatar. Sunt lucruri care te-au surprins?

D.H.I.: În orice caz, pentru mine, a fost o lectură foarte palpitantă, pentru că citind fiecare dintre aceste scrisori, mi-am adus aminte de momentele în care aceste scrisori ar fi trebuit să ajungă la bunicul meu, pentru că erau evenimente despre care se vorbea în casă. De exemplu, invitația pe care a primit-o el de a conferenția în Statele Unite. El știa din alte surse că va fi invitat în Statele Unite, însă, până la urmă, invitația nu a mai ajuns. De asemenea, nu i s-a permis de către Departamentul Cultelor să facă această călătorie. Dar vă rog frumos să nu mă întrebați care este motivul pentru care nu i s-a permis, pentru că nu pot să vă dau niciun fel de răspuns. Acestea erau vremurile atunci. Totul se făcea într-o stare teribilă de dezordine. Departamentul Cultelor nu era obligat să justifice ceea ce hotărăște, dacă este în bine sau în rău, nici nu o făcea și atunci, pur și simplu, și bunicul meu trebuia să accepte aceste hotărâri așa cum erau ele.

Unele dintre ele sunt foarte nedrepte. În același timp sunt niște lucruri care nu intră în concordanță cu viața normală, cu ceea ce se întâmplă în mod normal în activitatea unui profesor de teologie sau a unui universitar în general. Sunt scrisori care vin de la diferiți profesori, de la diferite universități. I se cere să vină la un congres undeva, să zicem la Tübingen sau la Oxford. I se propune o temă. Este întrebat ce părere are despre această temă. Deci sunt lucrurile pe care fiecare profesor universitar le știe și le face. Securitatea și Departamentul Cultelor au cenzurat aceste scrisori. Poate cineva să înțeleagă? Nu, nu poate nimeni să înțeleagă. Însă, în același timp, cred că această carte aș recomanda, să o citească toată lumea, pentru că este un mare semnal de alarmă dat celor care cred că acele timpuri au fost într-adevăr bune.

Pentru că nu au fost bune, nu au fost normale din niciun punct de vedere. Să nu lași un profesor să meargă la un congres undeva, unde se întâlnește cu colegii săi, care au aceeași specialitate. Nu este un fapt de normalitate, este pur și simplu un abuz care pentru noi, în zilele noastre, este absolut de neînțeles. Dar așa erau timpurile și trebuie să ținem cont de acest lucru.

Sfântul cu dosar la Securitate. Ce spune Dumitru Horia Ionescu despre dosarul bunicului său, Părintele Stăniloae? „Nu l-am citit încă. Am văzut, efectiv, dosarul. Chiar dosarul. În integralitate. În integralitate, fiindcă am fost invitat la CNSAS.”

I.V.: Crezi că vor fi acolo lucruri șocante, să pot descoperi chestiuni? Ești interesat să faci munca asta de cercetare, de a duce la lumină eventual anumite episoade pentru a întregi, să zicem, biografia sa?

D.H.I.: Sunt interesat și sunt, de asemenea, sprijinit de o serie întreagă de istorici care sunt în legătură cu mine. Este părintele Iancu, autorul acestei cărți. Mai sunt și alții. Am avut ocazia, chiar acum, în aceste săptămâni, când am fost aici la București, să văd dosarul bunicului meu. Nu l-am citit încă. Am văzut, efectiv, dosarul. Chiar dosarul. În integralitate. În integralitate, fiindcă am fost invitat la CNSAS.

I.V.: Câte pagini are?

D.H.I.: E mare.

I.V.: Este pe măsura operei sale de teolog...

D.H.I.: E voluminos.

CITEȘTE ȘI: EXCLUSIV Grecii recunosc sfințenia unui român: Dionisie, un părinte la care mergea Regele Charles. Vasile Ioana: Un moment istoric! / video

Cine l-a turnat pe Stăniloae? Dumitru Horia Ionescu: „este vorba despre niște informatori, pe care va trebui, cu timpul, să-i, cred eu, depistăm.”

I.V.: Cât Teologia dogmatică?

D.H.I.: Cu Teologia dogmatică are foarte puțin de a face. Aproape deloc, însă. Cu ceea ce am spus mai înainte, cu nedreptățile care se petreceau atunci, are foarte mult de a face. Și, deocamdată încă, nici eu nu l-am citit în întregime și cu liniște. Sunt, însă, niște lucruri care și acolo m-au mirat, pentru că este vorba despre niște informatori, pe care va trebui, cu timpul, să-i, cred eu, depistăm. Însă, lucrurile care erau scrise acolo, aceasta este, poate, o ironie a sorții. Ceea ce stă scris acolo nu este nici măcar real. Sunt, pur și simplu, niște invenții. Și aceasta este, iarăși, un aspect tragic al acestei situații despre care vorbim. Securitatea ia în calcul anumite lucruri care se povesteau acolo și care erau, pur și simplu, inventate.

I.V.: Delațiuni?

D.H.I.: Delațiuni de cea mai joasă speță. Însă, este ceva care ar trebui să ne arate tuturor că, într-adevăr, el, săracul, a trăit, pot să spun așa, dintr-un punct de vedere foarte periculos, pentru că erau acolo lucruri absolut inacceptabile și care nu erau, câtuși de puțin adevărate. Însă, cumva, a ajutat și Dumnezeu. Aceasta este singura mea explicație, fiindcă ceea ce se vede acolo putea să se termine pentru el de o manieră foarte, foarte tragică.

I.V.: Spui că vor trebui identificați anumiți autori ai acestor note, dar, din ceea ce deja poate fi recognoscibil, identificabil, sunt chestiuni care l-ar șoca pe Părintele? Dacă le-ar ști, dacă ar avea acces Sfântul Dumitru Stăniloae, la propriu dosar, ar putea fi șocat?

D.H.I.: Cu siguranță, nu știu în ce măsură șocat, însă, cu siguranță, dezamăgit. Pentru că sunt acolo lucruri care sunt relatate, povestite de oameni pe care el, de fapt, i-a iubit foarte mult.

I.V.: Din proximitatea lui?

D.H.I.: Din proximitatea lui, din grupului de prieteni. Și ceea ce este, iarăși, tragic, ceea ce spuneau ei acolo nici măcar nu era real. Interpretau, de o anumită manieră, anumite afirmații ale bunicilor.

CITEȘTE ȘI: Părintele Pimen: Dacă citiți acest lucru, 40 de zile la rând, vi se va îndeplini orice dorinţă care vă e de folos mântuitor