Orientarea populistă susţinută de Partidul Poporului (PP) întruneşte în prezent consensul majorităţii danezilor şi a fost urmată şi de guvernul condus de liberalul Lars Lokke Rasmussen, care îşi încheie mandatul.
"Social-democraţii s-au gândit că, pentru a nu pierde încă un rând de alegeri din cauza problemelor imigraţiei, trebuie să copieze politica liberalilor şi a Partidului Poporului", apreciază politologul Flemming Juul Christiansen, cercetător la Universitatea Roskilde.
Din 2001, de pe o poziţie de pivot, Partidul Poporului dictează în materie de imigraţie şi integrare în regatul cu 5,6 milioane de locuitori, dintre care aproape 10% născuţi în străinătate, observă AFP. Formaţiunea populistă şi-a negociat strâns susţinerea pentru guvernele de dreapta care au condus Danemarca timp de 14 ani din ultimii 18, iar acum ideologia sa reprezintă norma.
"Ceea ce era considerat extremist în urmă cu 10 ani este de-acum un discurs comun în Danemarca", susţine profesorul de ştiinţe politice Kasper Hansen de la Universitatea din Copenhaga.
Nu se acceptă reîntregirea familiilor în care soţul şi soţia au sub 24 de ani; se confiscă bunurile de valoare ale migranţilor; infracţiunile comise în anumite cartiere sensibile sunt pedepsite mai aspru.
"Nu vrem ca Danemarca să devină o societate şi mai multi-etnică", a afirmat parlamentarul PP Hans Kristian Skibby la o întâlnire cu alegătorii.
În primul trimestru din 2019, autorităţile daneze au înregistrat doar 620 de cereri de azil, cel mai redus număr din 2008 încoace. Din ce în ce mai puţini rezidenţi străini sau de origine străină depind de asistenţa socială: proporţia a scăzut de la 33% în 2015 la 28% în 2018. Tot mai mulţi participă la programe de inserţie prin angajare: de la 30% în 2011 la 41,6% în 2017, potrivit datelor Consiliului Nordic.
Cu toate acestea, rata de ocupare a danezilor nativi era în 2017 de 80%, iar a imigranţilor care nu sunt de origine occidentală - de numai 56%.
Scriitorul Jens Christian Grondahl explică fenomenul prin lipsa locurilor de muncă pentru necalificaţi, pe lângă dificultatea limbii daneze. Statul "nu are vocaţia de a fi providenţial, ci este o construcţie protestantă bazată pe responsabilitatea şi participarea fiecăruia", spune el. Cu alte cuvinte, danezii acceptă una din cele mai puternice presiuni fiscale din Europa, dar nu sunt dispuşi să achite costul social al imigraţiei.
Barometrul de specialitate publicat de ministerul integrării arată că doar 52% din străini se simt integraţi în Danemarca.
În 2005, guvernul de la Copenhaga a publicat o listă a "ghetourilor" - cartiere defavorizate cu pondere ridicată a imigranţilor. Ideea era să se identifice enclavele de segregare, pentru a se injecta acolo mijloace financiare şi umane. Rezidenţii din zonele respective acuză însă un vocabular prin care sunt stigmatizaţi şi nu li se încurajează sentimentul de apartenenţă la comunitatea naţională.
"Cunosc mulţi străini pe care sistemul de aici i-a distrus", spune Julien Murhula, refugiat din Congo în urmă cu 16 ani, care nu şi-a găsit niciodată un loc de muncă stabil, deşi a făcut cinci ani de studii superioare în domeniul ştiinţelor dezvoltării şi cunoaşte cinci limbi.
Ulf Hedentoft, specialist în culturi politice la Universitatea din Copenhaga, consideră că danezii "se identifică drept un grup omogen, în opoziţie faţă de 'ceilalţi' ".
Dezbaterea privind locul Islamului în Danemarca nu şi-a pierdut din intensitate din 2005, când cotidianul Jyllands-Posten a publicat caricaturi ale profetului Mohamed care au declanşat un val de proteste în lumea arabă.
Se aşteaptă ca Partidul Poporului, devenit parte din "sistem", să se prăbuşească după alegerile generale, aşa cum s-a întâmplat deja la europarlamentare, iar social-democraţii să profite de această tendinţă; alături de aceştia, ar urma însă să crească şi două formaţiuni noi de extremă-dreapta, Noua Dreaptă şi Linia Dură, al cărei lider organizează periodic arderi ale Coranului în public.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
