"Vin sărbătorile, plănuiesc să merg acasă. Aflu ieri că nu mai sunt bilete la clasa a doua pe ruta București - Suceava pentru următoarele 2 zile. Fug la gară să îmi incerc norocul la clasa 1 și ghici ce: jackpot, pot pleca spre meleagurile natale când vreau.
Iau biletul, plătesc 140 de lei, fericit nevoie mare că merg acasă. Se apropie ceasul plecării, urc in tren și entuziasmat, îmi caut locul pe care voi sta aproape 7 ore neclintit (cândva erau suficiente 5 ore, dar mai contează asta când mergi acasă?)
După ce mă întâlnesc cu unul cu altul prin gară, care au venit și ei cu gândul că pleacă acasă, dar sunt nevoiți să se întoarcă de unde au venit, căci ,,sunt bilete abia de sâmbătă noaptea", văd cu alți ochi momentul de inspirație când am mers să-mi iau bilet cu o zi înainte.
Trenul, în gară!
Vagonul 3, atașat trenului!
Locul 103... ăăă, ok, bun, erau doar până la 96. ,,Am un loc fantomă", îmi spun in sinea mea, fiind ferm convins că sigur e o simplă confuzie. După două ore, in care am împărțit culoarul vagonului cu alte 2 persoane intr-o situație similară (și alții care nu mai aveau loc pe capetele de vagon de la clasa a 2 a, bilete fără loc) și în care mi-am amintit ce îmi spunea asistenta la recuperare: ,,Bogdan, genunchiul tău nu este refăcut încă, nu trebuie să îl soliciți prea mult. Ai răbdare, in 3 luni îți revii", vine controlorul și îmi cere legitimația. Sunt fiu de șef de tren, îl așteptam de fiecare dată cu drag pe tata să vină acasă, dar de data asta eram cu un gust amar in gură. Două ore...
Vine, bună seara, long story short, ,,aveți loc in vagonul 5B, v-au repartizat". Aleluia, am loc în alt vagon, DAR MĂCAR AM LOC, POT STA JOS. Știți momentul ăla când treci instant de la agonie la extaz și iar la agonie? ,,Da, la vagonul 5B, dar vagonul ăsta nu există".
Cum s-a terminat
Minunat deznodământ, dar totuși controlorul și-a cerut scuze, dar ce vină are omul? El trebuie să se plimbe prin tren 7 ore, să verifice bilete, să rețină cui a verificat și să mai și escaladeze oameni cu bilet fără loc. M-am simțit prost, căci omul, cu foarte mult bun simț, și-a cerut scuze pentru incompetența unor dobitoci (încă sunt elegant) care fac scenariile de genul posibile. Și nu e doar asta, ci mai trebuie să explice altor oameni că efectiv nu are ce face in situații de genul și sunt ferm convins că nu toți înțeleg că nu, NU E VINA CONTROLORULUI! Și vorba aia, cu trenul nu merg doar intelectuali și rasați (nu că aș fi unul, dar pot înțelege un argument).
Aș vrea să mă cert cu cineva, să îi explic că e inadmisibil, să mă lamentez că mi se face o nedreptate. Dar asta nu m-ar ajuta, tot in picioare voi sta. Una din colegele ,,de suferința" mă întreabă de ce sunt calm și brusc devin înțelept:
,,Ori zâmbesc, ori stau nervos, tot acasă ajung! Și chiar nu rezolv nimic dacă stau supărat" - a povestit Bogdan Ciubotaru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
