Au fost sau nu reincriminate insulta și calomnia? Întoarcerea în timp

2007 și 2013. Scenariul se repetă. Judecătorii sunt, din nou, între ciocan și nicovală. "Insulta și calomnia sunt sau nu reincriminate?" este întrebarea judecătorilor. 

2007, CCR decide

În anul 2007 Curtea Constituțională a examinat excepția de neconstituționalitate a abrogării insultei și calomniei. Prin decizia 62/2007, definitivă și general obligatorie, a admis că partea modificată din Codul penal cu privire la abrogarea articolelor 205, 206, 207 este neconstituțională. Precizez că anterior decizie CCR, Judecătoria Timișoara, Judecătoria Târgu-Jiu, Tribunalul Sibiu, Guvernul și Avocatul Poporului au arătat că cererea de neconstituționalitate este neîntemeiată. Parlamentul nu a comunicat un punct de vedere în acest sens.

2010, ÎCCJ anulează decizia CCR

În 2010, Înalta Curte de Justiție și Casație a precizat că unica autoritate legiuitoare a României este Parlamentul, așa cum prevede și Constituția. A fost subliniat că atât timp cât articolele "nu au mai fost reincriminate de puterea legiuitoare, singura abilitată într-un stat de drept să o facă, nu se poate considera că faptele respective ar constitui infracţiuni şi că textele de lege abrogate în care erau incriminate ar fi reintrat în vigoare". În plus, "instanţele judecătoreşti au pronunţat hotărâri prin care au soluţionat în mod diferit chestiunea de drept dacă mai sunt în vigoare dispoziţiile art. 205, 206 şi 207 din Codul penal".

Reincriminare sau nu?

Problema care se pune în 2013, după reincriminarea insultei și calomniei este dacă sunt sau nu reincriminate. Este ridicată chiar de judecătorul Adrian Toni Neacșu și include mai multe probleme. El se întreabă ce se va întâmpla când va intra în vigoare noul Cod penal care nu include sancționarea insultei și calomniei. "Va fi declarat neconstituțional?", se întreabă Neacșu, pe magistrati.ro.

2013, întoarcerea în 2007

Judecătorul Neacșu subliniază: "Judecătorii sunt puși între ciocan și nicovala. Atât deciziile Curtii Constituționale, cât și deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătoresti. Neaplicarea atât a uneia cât și a celeilalte constituie temei pentru atragerea răspunderii disciplinare a judecătorilor. Conflictul creat prin desființarea unei coerente și ordini  juridice cu o vechime de cel puțin 3 ani este imposibil a fi solutțonat prin apelul la instrumentul curent pe care judecătorul le are la dispoziție: aplicarea legii". În plus, el argumentează că CCR "nu poate verifica decât constituționalitatea legilor și a ordonanțelor, nicidecum a hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News