Anul în care oamenii nu au avut vară. Ce s-a întâmplat

Un fenomen de-a dreptul bizar ce pare desprins din filmele SF s-a întâmplat în anul 1816, an când vara a lipsit cu desăvârșire. Atunci, Statele Unite au fost martore la unul dintre cele mai tulburi și ciudate episoade climatice din istorie. În locul așteptatelor zile însorite și călduroase, iarna s-a prelungit, în special în teritoriile estice ale țării. Luni de zile a fost extrem de rece. Din mai până în iunie, razele bânde ale soarelui care ar fi trebuit să cadă pe Pământ au fost înlocuite cu îngheț și chiar cu zăpadă în zone în care, în mod normal, sunt temperaturi ridicate, potrivit Centrului de Studii UCAR.

Toată această perioadă neobișnuită a "anului fără vară" a fost înregistrată și în jurnalele istorice, inclusiv în cele ale președintelui american John Quincy Adams, care se afla la Londra în acea vreme. Adams a însemnat cu stupoare în jurnalul său despre ploaia înghețată și despre puternicele tunete care l-au ținut captiv în interiorul casei zile la rând. În același timp, Europa a fost martora unor fenomene meteorologice dezastruoase, cu ploi neîncetate care au căzut asupra continentului. Irlanda, în special, a fost zguduită de opt săptămâni consecutive de precipitații, un eveniment rar și extrem de greu de suportat pentru locuitorii săi.

În anul 1816, evenimentele meteorologice extreme au afectat întreaga planetă, provocând haos și suferință pe scară largă. În Asia, sezonul musonic a fost puternic perturbat, generând secetă și recolte eșuate. Consecința imediată a fost declanșarea foametei în numeroase regiuni, afectând grav comunitățile locale.

Ce a prelungit iarna timp de un an de zile

Cauza principală a acestor anomalii meteorologice ar fi fost atribuită unei erupții vulcanice catastrofale care a avut loc pe Muntele Tambora din Indonezia în anul precedent, 1815. Erupția a emis cantități masive de cenușă și particule în atmosferă, blocând radiația solară și determinând o răcire globală semnificativă. Dioxidul de sulf eliberat în urma erupției a interacționat cu vaporii de apă din atmosferă, formând acid sulfuric, care a acționat ca un reflector solar, intensificând efectul de răcire.

Specialiștii susțin că erupția violentă a muntelui Tambora a influențat decisiv condițiile meteorologice extreme din 1816. Modelele climatice sugerează că, în absența acestui eveniment, anul ar fi putut fi mai ploios în Europa, dar nu ar fi fost afectat de o răcire atât de drastică.

Pentru locuitorii de pe glob, anul 1816 a fost unul extrem de dificil, caracterizat de penurie, suferință și pierderi. În mod simbolic, acesta a fost denumit „optsprezece sute și înghețați de moarte”, reflectând amploarea și impactul devastator al evenimentelor meteorologice neobișnuite care au marcat acea perioadă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News