Zona pierdută de România, după arbitraj, este de asemenea bogată în resurse, dar se află în proximitatea pensinsulei Crimeea. În mandatul președintelui Viktor Ianukovici, Ucraina a semnat acorduri de explorare cu unele firme occidentale. O asociere formată între Exxon și Royal Dutch Shell plănuia să cheltuie 735 milioane de dolari pentru forarea a două puțuri la aproximativ 80 de km sud-vest de țărmul peninsulei. Adică, în apropierea câmpului gazeifer Domino, din zona românească, în care ascocierea Exxon-OMV a descoperit deja mari zăcăminte exploatabile.
ENI, cel mai mare producător de gaze și petrol al Italiei, a încheiat anul trecut un acord cu guvernul de la Kiev privind explorarea a 1.400 kmp din zona off shore aflată în estul Crimeii.
Însă, experți în piața energiei declarau pentru Bloomberg, încă din data de 11 martie, că înțelegeri de explorare s-au făcut cu un guvern care ar putea să nu mai aibă jurisdicție în zonă. Ocuparea de către Rusia face extrem de improbabilă exploatarea câmpurilor gazeifere off-shore ale Crimeii.
Ucraina are proprietatea, Rusia deține controlul
Potrivit normelor de drept internațional, frontiera nu se modifică, indiferent cine va deține oficial Crimeea. Deci, România și firmele care au licențe pentru platforma sa continentală nu au probleme. Firmele care operează în zona exclusivă a Ucrainei se găsesc, însă, într-un blocaj total. Contractele încheiate cu statul ucrainian rămân valabile, dar zona este administrată de facto de Rusia.
Firmele rusești nu dețin capacitățile tehnologice ale Exxon, de plidă, pentru exploatarea la mare adâncime, unde se poate opera doar cu roboți și sunt necesare sisteme speciale de intervenție în cazul unor accidente. Dacă s-ar asocia cu companii occidentale, apare problema plății redevențelor, pe lângă barierele politice (embargou, sancțiuni).
Ucraina, care este proprietara zăcămintelor, este îndreptățită să solicite compensații în instanțele internaționale. Marile firme nu vor investi în zona Crimeii până nu se va clarifica statutul regiunii și al platoului continental ucrainian. Un proces similar celui pe care l-a câștigat România la Haga durează patru cinci ani. Din momentul în care vor începe investițiile, durează până la zece ani până la începerea producției. Ca urmare, platformele românești vor rămâne fără concurență, în următoarele decenii.
Forarea la mare adâncime face parte dintr-o campanie mai amplă de explorare a gazelor și petrolului din Marea Neagră. În estul bazinului Mării Negre, explorările nu au relevat zăcăminte care să justifice investiții în exploatare care pot trece de 10 miliarde de dolari, pentru un singur câmp gazeifer.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
