„În ultimele zile am încercat să-mi adun gândurile fără patimă. După tragedia de la Constanța am încercat din nou să înțeleg de ce suntem aici și știu că poate nu am să scriu vreo noutate, dar câteodată să scrii face parte dintr-un soi de terapie de care avem nevoie cu toții ca să putem să depășim confuzia care riscă să ne acapareze. Încerc să încep.
Incendiul de la Constanța s-a întâmplat din mai multe motive:
o infrastructură sanitară putredă, cârpită timp de 30 de ani cu intervenții făcute inadecvat, că nu renovezi un spital ca o casă, o supraaglomerare a secției de terapie intensivă în strânsă legătură cu valul patru al pandemiei. În momentul de față în România probabilitatea unui nou incendiu într-un spital este mare. Instalațiile de oxigen sunt forjate la maximum și numărul de cazuri bate recorduri zilnice, secțiile de terapie intensivă sunt pline până la refuz, numărul morților crește. Astea sunt niște adevăruri dure, dar ele sunt departe de marea majoritate a populației care alege să nu se vaccineze. Aici fac o paranteză și spun că textul ăsta nu conține vreun îndemn la vaccinare. El încearcă să identifice niște cauze.
De ce a eșuat campania de vaccinare? De ce România și Bulgaria sunt pe ultimul loc ca populație vaccinată? Sunt mai multe răspunsuri.
Primul ar fi legat de politicieni în general. După treizeci de ani de jaf și incompetență generalizată un popor care a fost constant furat, înșelat, amăgit, obligat să trăiască într-o țară fără insfrasctructură și servicii sociale decente, și-a pierdut DEFINITiV încrederea în clasa politică. Astfel încât orice îndemn la un act colectiv de sănătate publică nu poate fi luat de bun, venind de la politicieni. Într-o asemenea relație stat-cetățean e greu ca politicanul să nu fie privit ca un potențial călău care aplică o agendă criminală globală (vezi teoria conspirației). E important să corelăm proporția dintre rata de vaccinare și nivelul de corupție sau intensitatea luptei anticorupție. Pe scurt realitatea este că România și Bulgaria sunt cele mai nevaccinate, dar și cele mai corupte și sărace state din Europa. Lucrurile se leagă.
Un alt răspuns este legat de actualul guvern și felul dezastruos în care a făcut campanie provaccinare cât și modul în care a gestionat măsurile anticovid pe parcursul unui an de zile. După ce că pleci la drum cu un handicap uriaș pe care l-am descris mai sus (nu prezinți încredere) mai vii și cu o campanie cârpită, neunitară, arunci cu zeci de milioane de euro "sprijin pentru presă" fără să ceri lucruri concrete de banii ăia, iar comunicarea pro vaccinare e total lipsită de emoție, de empatie sunt doar niște sloganuri/îndemnuri reci, instituționale. Să ceri oamenilor cu atâta lipsă de talent să facă un act de sănătate pus la îndoială de o puternică campanie anti nu are cum să-ți aducă vreun rezultat. Fac o paranteză și spun că acum vreun an de zile am citit în The Economist o declarație a unui expert de comunicare danez care spunea că știința a comunicat stângaci și arogant necesitatea vaccinării. Pentru oamenii de știință să pui la îndoială utilitatea unui vaccin e o aberație, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să te înarmezi cu răbdare și să cobori din turnul de fildeș al elitei în cercetare ca să explici într-un limbaj mai facil și celor acaparați de convingerile anti vaccin, indiferent cum și pe ce cale le-au dobândit. Aroganța nu face decît să accentueze acest clivaj între nivelurile de pregătire.
Al treilea răspuns la eșecul campaniei de vaccinare este gestionarea în sine. Până și aici politicul și-a băgat coada în fel și chip. Au fost mereu măsuri discriminatorii care la început vizau categorii restrânse de populație sau sectoare economice (cum ar fi momentul de acum un an în care se mergea la biserică, dar nu se puteau ține evenimente în aer liber nici cu 500 de oameni), dar care cu timpul au ajuns să afecteze categorii mai largi de populație. Încă de la început guvernul a luat măsuri care nu păreau să urmărească neapărat o strategie anti-covid, ci mai degrabă să nu-i coste pe ei electoral, asta mai ales înainte să existe un vaccin, apoi măsurile au continuat să se bată cap în cap și păreau mai degrabă făcute doar ca să constrângă la vaccinare. Adică acolo unde a eșuat o comunicare slabă, ineficientă, aproape inexistentă o să funcționeze constrângerea. N-a mers. Guvernul nu a știut să se uite la Europa, nu a înțeles să nuanțeze și mai ales să coreleze seturi de măsuri care vizează diferite categorii de populație (vaccinați, vaccinați trecuți prin boală, nevaccinați, testați, netestați, etc) Incoerența, măsurile absurde și discrimnatorii, neasumarea leadershipului și frica decontului electoral au născut un monstru cu multe fețe care se numește simplu CONFUZIE. În cazul României una generalizată. Și monstrul ăsta își face treaba și suge cel mai important element nutritiv al unui popor: ÎNCREDEREA.
Suntem o țară decimată la capitolul încredere.
Iar o țară fără încredere între stat și cetățeni sau între diversele categorii de catățeni e o țară care nu poate să construiască nimic.
Eșecul acestei guvernări și al acestui președinte este că au subminat și ultima fărâmă de încredere de care eram capabili. Și asta riscă să ne coste și mai rău. Încă un argument la eșecul vacinării îl reprezintă educația”, a scris, miercuri, Tudor Chirilă pe contul de Facebook.
„Am ajuns o societate polarizată: vaccinații versus nevaccinații. Fiecare cu argumente la care tabăra cealaltă e surdă. Un dialog al surzilor. Și aici mai fac o paranteză la textul ăsta lung pe care nu știu cine o să-l citească până la capăt.
Eu sunt vaccinat cu Johnson and Johnson și am și trecut prin boală.
În luna mai, înainte de programarea la vaccin am făcut un test de anticorpi și am constatat că trecusem prin boală. Nu știu dacă a fost vreuna din răcelile nasoale din 2020 sau 2021 (au fost două) că atunci m-am testat și cu PCR și cu test rapid, dar am ieșit negativ. Concluzie: sunt vaccinat și trecut prin boală. În cercul meu de prieteni am oameni educați, oameni de la care am ce învăța, oameni pe care îi admir pentru competențele lor, pentru faptul că în profesiile lor sunt vârfuri. Și unii dintre ei nu se vaccinează. Nu pot reduce relația mea cu oamenii ăștia la evaluarea unei opțiuni, indiferent că această opțiune se suparapune sau nu peste a mea. Eu nu mă pot lupta cu monstrul CONFUZIE de care vorbeam mai sus. Pe de altă parte vreau să-i prețuiesc pe oamenii ăștia pentru întregul pe care îl reprezintă în relația cu mine.
Suntem patru vaccinați în formația noastră. Unul dintre noi este sceptic. Așteaptă. În fața lui a eșuat statul, cei treizeci de ani de incompetență, măsurile absurde, monstrul CONFUZIE și toată infrastructura care ar fi trebuit să explice mai coerent că e rezonabil să te vaccinezi. De ce ar trebui să am eu succes în această încercare? Am eu instrumentele să am succes acolo unde a eșuat un sistem încremenit? Pot eu să mă lupt cu marea de fake news și de manipulare care populează rețelele sociale?”, a subliniat Chirilă.
„Marea pierdere a acestei pandemii este că vom ajunge să privim lucrurile în alb și negru și ceea ce ar trebui să ne unească ajunge să ne dezbine. Marii câștigători sunt ticăloșii din politică. Ei nu precupețesc niciun efort ca să-și urmeze agenda de clan în spatele unei pandemii reale în care 15000 de cazuri și 252 de morți într-o zi nu sunt vorbe. Oameni care ar fi putut să trăiască.
Mă întorc la Incendiul de la Constanța unde "greșeala" va fi vânată mult și bine până când timpul o va face uitată și mă întorc la educație. Greșeala e actor principal în sistemul nostru de educație. Suntem învățați de mici că e rău să greșești, ni se scoate ochiul cu greșeala, se vânează greșelile, ai greșit, cine a greșit, cum se poate să greșești așa, de ce tot greșești, e atât de greu să nu greșești? Greșeala e o povară pe umerii noștri de copii și creștem așa, cu povara asta care nu ne lasă mușchii să se dezvolte, ne apasă și ni se îndoaie coloana. Din reflex ajungem să încercăm să ne scuturăm de ea, dar mereu încercând s-o aruncăm pe umerii altora sau undeva unde s-o preia altcineva, nu noi. Suntem obsedați de greșeală, speriați de greșeală, antrenați să depistăm greșeala în orice altă curte numai în a noastră nu. N-am fost încurajați să căutăm soluții, ni s-a spus constant nu mai face asta, nu e pentru tine, stai în banca ta. Noi nu am fost învățați că greșeala e o sursă de progres, una din care e musai să învățăm ceva, dar ca să înveți greșeala trebuie privită în copilărie cu mai multă relaxare ca să nu fii speriat și să vrei s-o bagi sub preș de frica represiunilor. Așa s-ar antrena responsabilitatea. Aia în care cineva spune, am greșit, e timpul să repar. Le spune și altora, am greșit hai să nu facem așa. Copiii generației noastre sunt adulții de azi crescuți în această paradigmă în care responsabilitatea sperie, pentru că apariția responsabilității e primul moment în care devii cu adevărat adult.
România fuge de la locul accidentului.
Asta vedem când un prim ministru pune eșecul campaniei de vaccinare în cârca influencerilor sau vedetelor, când își demite miniștrii fără explicații sau reproduce ca un papagal discursuri de la centru, asta vedem când un congres ajunge să blocheze o țară întreagă ca să-și dispute doi papagali leadershipul unui partid pus pe împărțit miliarde de euro la baronii corupți în timp ce alți corbi politici dau rotocoale hoitului încă neputrezit definitiv”, a continuat Chirilă.
„Klaus Iohannis a fost votat pentru nimic altceva decât că de partea cealaltă era Viorica Dăncilă. A fost votat pentru că o mare parte din populație era sătulă de mafia PSD. Ironia este că de fapt Iohannis a fost votat ca să aducă PSD-ul la putere, să refacă USL, să mimeze interesul pentru reformă (nici gând să reformeze PNL), să facă penibile jocuri de culise. Doar că asta aflăm doar în 2021. Acesta este leadership-ul din 2021. (...) Între timp țara se împarte în vaccinați și nevaccinați, oamenii se ștampilează unii pe alții cu vorbe grele, iar cazurile cresc”, a conchis Tudor Chirilă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
