Durere, lacrimi, regrete și disperare. Doi părinți ajunși la vârsta senectuții își trăiesc ultimii ani din viață cu tristețe în suflet. Copiii lor, pe care i-au crescut cu atâta dăruire, nu le mai calcă pragul. Și povestea este veche, de două decenii.
La vremea când ar trebui să își țină nepoții în brațe, acești bătrâni dintr-un sat de Vaslui plâng fără încetare. Cei cărora le-au dat viață pur și simplu i-au uitat, deși locuiesc doar la câțiva kilometri distanță. Bătrânii își trăiesc împreună amarul cu un singur gând în minte – că moartea le este mai aproape decât copiii.
Le-au rămas doar fotografiile care le mai alină dorul. Durerea este și mai mare cu cât nu au bani din ce trăi. Vecinii îi mai ajută cu o porție de mâncare, dar nu este suficient. Ar mai avea nevoie și de medicamente, dar nu are cine să le dea. Copiii sunt prinși cu treburile cotidiene și nu văd durerea din sufletele părinților.
"Ne-am cumpărat de toate, de toate. Acum doar să ne ia Dumnezeu! Sicrie ne-am luat, prosoape ne-am luat", spune bătrâna, care abia dacă mai are lacrimi după toţi aceşti ani în care a plâns după fiii rătăcitori, notează Rtv.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu