"Cred că am găsit firul roșu ce unește mai toate chestiile pe care le arunc pe FB, am făcut și o memutză mică. Dacă vi se pare că niște oamenii fac niște chestii trăznite, explicațiile simple cu un strop de prejudecată sau insultă sunt probabil greșite.
Astăzi luăm cazul slujbelor/rugăciunilor pentru ploaie din multe sate. Înapoiați, Evul Mediu, proști, Românica - știți reacțiile, nimic surprinzător. Dar stați un pic, că e mai mult de atât", a scris Radu Umbreş pe Facebook.
Două interpretări
"Antropologii s-au confruntat deseori cu asemenea ritualuri aparent iraționale și au venit cu două mari interpretări. Prima e cea funcționalistă: ritualul nu aduce ploaia, dar crește solidaritatea socială în vremuri de criză și de asta ritualul persistă în acea societate. A doua e cea culturalistă: așa sunt credințele lor, din perspectiva lor se vede că ploaia vine după ritual, nu putem judeca alte culturi după standardele noastre.
Ambele perspective au ceva folositor dar niciuna nu e satisfăcătoare pe deplin (dacă vreți să aflați mai multe, ia veniți la masterele noastre de antropologie de la SNSPA că dăm în curând drumul la înscrieri).
Cred oamenii că ritualul aduce ploaia? Poate că unii cred cu putere asta, dar probabil sunt puțini și nu ajunge această credință magică pentru a explica de ce atât de multe slujbe se organizează pe vreme de secetă. Cel mai probabil mulți au convingeri moderate sau chiar slabe. Mai mult, putem explica foarte convingător practicarea ritualului și dacă NIMENI DAR ABSOLUT NIMENI nu crede că ritualul aduce cu adevărat ploaia.
Crește ritualul solidaritatea socială? Poate că da, un pic, dar la fel de bine probabil că nu aduce beneficii colective semnificative. Dar aduce niște beneficii individuale de mai multe feluri, si asta explică organizarea slujbelor și perpetuarea practicii.
Punctul de la care trebuie plecat este tradiția - există acest obicei al slujbelor pentru aducerea ploii pe vreme de secetă. De ce există ritualul e altă discuție, dar hai să plecăm de la realitatea că ritualul a fost practicat în trecut. Iar asta deja creează niște premize destul de solide ca el să fie reprodus la fiecare secetă", a mai transmis antropologul.
Cine se implică
"Să vedem cine sunt actorii implicați și ce îi mână pe fiecare. Preoți (biserică), politicieni (primari, etc) și oameni de rând. Fiecare dintre ei au niște motive bune să organizeze și/sau să participe la ritual.
Preoții știu că oamenii se așteaptă ca biserica să facă ceva ce s-a făcut și în trecut. E secetă, se face slujbă. Dacă nu ar face slujba, atunci oamenii ar putea să vorbească de rău clericii sau instituția religioasă (De ce nu le pasă? Înainte făceau, uite că acum ne abandonează.... Acuma doar la bani se uită, când suferă tot satul ei nu fac nimic...). Nu prea poți să le spui oamenilor că ritualul nu funcționează pentru că atunci contrazici ideea că relația cu Dumnezeu poate aduce lucruri bune și că biserica este intermediarul necesar.
Politicienii știu că oamenii se uită la ei și atunci au motive să colaboreze cu preoții pentru ritual. Oricum nu au alt mijloc să prevină sau să combată seceta, așa că organizarea ritualului măcar semnalează cetățenilor că primarul e preocupat de problemele lor, uite, face și el ceva, se zbate acolo.... Dacă preotul îl cheamă pe primar - sau invers, de ce ar refuza unul dintre ei participarea? De ce să se expună la un cost social ridicat? Ce ar avea de câștigat?
Oamenii știu că și preoții, și primarii, și ceilalți oameni se uită la ei și i-ar putea judeca dacă stau acasă sau dacă critică ritualul. Ce, lor nu le pasă că e secetă? De ce nu vin și ei la ritual, sunt mai buni sau mai deștepți decât restul? Ne lasă doar pe noi să facem ceva, și ei profită de pe urma rugăciunilor noastre? Poate pe ei nu îi afectează și îi doare în dos de cei care suferă..... Au o soluție mai buna? Erau oare proști bătrânii că se rugau să ploua sau cum? Atunci de ce nu ne sprijină să facem ritualul? Și, credeți-mă, nu e nevoie de mult ca să înceapă satul să te vorbească, pentru că mereu este cineva care are ceva cu tine și abia așteaptă un moment ca acesta să te bârfească,...", a mai arătat profesorul.
"Nu ai cum să dovedeşti că funcţionează, dar nici că nu funcţionează"
"Ritualul nu costă atât de mult (niște timp în soare), dar aduce aceste beneficii reputaționale (sau evitarea unor costuri reputaționale - practic același lucru) indiferent de credințele private că va ploua datorită slujbei. Dacă cineva crede, cu atât mai bine. Iar dacă nu crede, de ce s-a pune potrivnic celorlalți, ce ar avea de câștigat? Iar dacă sunt foarte mulți care nu cred că ritualul face ceva, cum s-ar putea coordona și contesta practica, și la ce le-ar servi asta?
Iar cheia epistemică a ritualului este opacitatea cauzală. Nu ai cum să dovedești că ritualul funcționează, dar nici că nu funcționează. Uneori plouă după o zi, două, și pare că a mers. Alteori seceta continuă și sunt alte explicații (suntem prea păcătoși, poate mai trebuie să ne rugăm, ne trimite Dumnezeu o lecție, etc). In jurul acestui mister se poate țese o poveste despre cine vrea binele celorlalți și cine nu, indiferent dacă binele chiar poate fi adus prin ritual.
Ați putea întreba - ok, dar atunci cum se schimbă lucrurile, vor face la nesfârșit asta? Nu, există multe feluri prin care ritualurile se transformă, sunt înlocuite, sau dispar. Dar asta e deja altă poveste la care lucrez acum pentru un articol științific (de asta mai e bun și FB, mai faci un ping-pong de idei cu ce ai prin workload). Tot ce pot să spun deocamdată este că, deloc surprinzător, oamenii trebuie să aibă motive bune să nu mai facă ceea ce „se face”", a concluzionat Radu Umbreş.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
