Marea Cameră a CEDO a constatat, luni, 15 decembrie, în cauza Danileţ împotriva România (cererea nr. 16915/21), că autoritățile române au încălcat articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează libertatea de exprimare, care include dreptul la opinie şi la primirea/comunicarea de informaţii şi idei, fără amestecul autorităţilor publice.

Cauza s-a referit la o sancţiune disciplinară aplicată judecătorului Cristi Danileţ de către Consiliul Superior al Magistraturii, după ce acesta a postat două mesaje pe contul său de Facebook.

Cum a motivat CEDO decizia

Curtea observă că sancţiunea disciplinară împotriva reclamantului a reprezentat o interferenţă în dreptul său de liberă exprimare. Această interferenţă este reglementată de articolele 99 (a) şi 100 (b) ale legii 303/2004, ale cărei prevederi au fost accesibile şi formulate cu suficientă precizie pentru a-i permite reclamantului, care era judecător, să-şi adapteze comportamentul în consecinţă. Mai mult decât atât, interfenţa a urmărit un scop legitim, respectiv menţinerea autorităţii şi imparţialităţii sistemului judiciar.

Un exerciţiu de punere în balanţă trebuia realizat, cântărind dreptul la libertatea de expresie a judecătorilor şi procurorilor, care este garantat ca al oricărui altui individ în conformitate cu articolul 10 al Convenţiei, faţă de datoria de discreţie, o valoare socială înrădăcinată în obligaţia etică pentru judecători şi procurori de a proteja încrederea publică în sistemul de justiţie şi făcând astfel parte dintre „datoriile şi responsabilităţile” prevăzute în articolele 10 şi 2 ale Convenţiei.

Judecătorii pot comenta chestiuni de interes public, se arată în decizie

Examinând postările reclamantului în lumina criteriilor pe care le-a stabilit, Curtea a observat că acesta a participat la o controversă politică prin primul său mesaj, postat pe 9 ianuarie 2019. Existenţa unei controverse nu a fost totuşi, în sine, suficientă pentru a împiedica un judecător sau procuror să-şi exprime vederile într-o chestiune de interes public.

Remarcile sale, care se refereau la faptul că ar exista o ameninţare la democraţia constituţională în eventualitatea că instituţiile publice ar cădea sub control politic, ar putea fi privite ca având drept scop apărarea ordinii constituţionale şi a independenţei continuate a independenţei instituţiilor unui stat independent.

Mai mult, în motivările furnizate de autorităţile naţionale, nu exista nimic care să indice cum ar putea afirmaţiile reclamantului să submineze funcţionarea corespunzătoare a sistemului intern de justiţie, nici cum ar fi afectate acestea demnitatea şi onoarea funcţiei judecătoreşti sau încrederea pe care această funcţie ar trebui să o inspire.

În ceea ce priveşte al doilea său mesaj, nu există nicio îndoială că el a privit chestiuni de interes public, respectiv reformele legislative ale sistemului de justiţie. Acesta era legat de funcţionarea sistemului de justiţie, o chestiune care impune un grad înalt de protecţie în conformitate cu articolul 10.

În al doilea mesaj al lui Cristi Danileţ, expresia românească „sânge în instalaţie” a fost principalul factor din spatele autorităţilor judiciare de a impune o sancţiune împotriva reclamantului. Acestea nu au explicat totuşi cum expresia „a depăşit în mod semnificativ limitele decenţei intrinseci funcţiei” deţinute de reclamant şi de ce a fost atât de gravă încât să necesite sancţiuni disciplinare.

Decizia precizează că utilizarea unui limbaj neclar în remarcile unui judecător sau procuror în social media s-ar putea dovedi problematice. De aceea, ar fi fost preferabil ca reclamantul să utilizeze un limbaj mai clar, care ar fi exclus interpretări multiple. Totuşi, se precizează în decizia Marii Camere a CEDO, trebuie observat că referirile la armată din primul mesaj au transmis în mod esenţial, într-o formă retorică, temerile sale privind riscul de influenţă politică asupra instituţiei.

În absenţa altor dovezi care să susţină premisa că aplicantul a încercat în vreun fel să incite cititorii să iasă în stradă sau să folosească violenţa, acele simple referiri la armată, oricât de ambigui par să fie, nu afectează echilibrul necesar între gradul în care reclamantul, în calitate de judecător, poate fi implicat în societate, şi nevoia ca el să fie şi să fie perceput drept independent şi parţial în exercitarea îndatoririlor.

La momentul evenimentelor, se mai notează în decizie, reclamantul nu deţinea o poziţie de rang înalt în sistemul de justiţie şi nu era niciun purtător de cuvânt pentru instanţa în care activa sau preşedintele vreunei asociaţii profesionale. Această circumstanţă nu îl lipsea totuşi de capacitatea de a-şi exprima vederile în cadrul eforturilor sale privind creşterea conştientizării privind respectarea drepturilor omului sau de protecţia libertăţii sale de exprimare în conformitate cu articolul 10 al Convenţiei, o libertate acordată tuturor judecătorilor şi procurorilor atât timp cât limitele ei nu au fost depăşite.

Primul mesaj al reclamantului nu privea proceduri judiciare „în desfăşurare” la momentul postării. În plus, remarcile fostului judecător îl al doilea mesaj au fost făcute în contextul unei dezbateri asupra unor chestiuni de interes public, privind reforme legislative ale sistemului judiciar. Acele chestiuni au atras şi atenţia Comisiei de la Veneţia şi Comisiei Europene la momentul respectiv, iar autorităţile interne judiciare nu au luat în considerare acest context în evaluarea celui de al doilea mesaj al reclamantului. De aceea, consideră Curtea, mesajul nu a beneficiat de examinarea atentă impusă de circumstanţele cazului.

În ceea ce priveşte capacitatea în care Danileţ a făcut remarcile, el a exprimat o opinie personală, în cadrul eforturilor sale privind creşterea conştientizării privind respectarea drepturilor omului, asupra unor chestiuni legate de funcţionarea sistemului de justiţie, în timpul unei dezbateri de interes public. De aceea avea dreptul, vorbind la modul general, la mai multă libertate de expresie, se notează în decizia Marii Camere a CEDO.

În concluzie, Curtea consideră că afirmaţiile reclamantului din cele două mesaje nu au fost de asemenea natură încât să tulbure echilibrul rezonabil între, pe de o parte, gradul în care reclamantul ca judecător, poate fi implicat în societate pentru a apăra ordinea constituţională şi instituţiile statului, şi, pe de alta, nevoia ca el să fie şi să fie perceput drept independent şi imparţial în exercitarea îndatoririlor sale.

Primul mesaj a avut drept scop apărarea ordinii constituţionale şi menţinerea independenţei instituţiilor de stat. Al doilea mesaj avea legătură cu funcţionarea sistemului intern de justiţie. Ambele au vizat chestiuni de interes public şi în privinţa cărora oamenii aveau un interes legitim în a fi informaţi.

Mai mult, în motivarea furnizată de autorităţile naţionale, nu exista nimic care să indice în mod convingător cum remarcile sale au afectat funcţionarea corespunzătoare a sistemului de justiţie interne şi au adus atingere demnităţii funcţiei juridice sau încrederii publice pe care o astfel de funcţie trebuie să o inspire.

România trebuie să îi plătească 9.700 euro lui Cristi Danileț

După ce au fost cântărite interesele diverse aflate în joc şi au fost luate în considerare conţinutul şi forma fiecăruia dintre cele două mesaje, contextul în care au fost postate, consecinţele, poziţia reclamantului care le-a postat, natura şi severitatea sancţiunilor impuse lui şi efectele dătătoare de fiori asupra profesiunii ca întreg, precum şi clauzele de protecţie împotriva deciziilor arbitrare care îi erau acordate, Curtea a decis că interferenţa cu libertatea de expresie a reclamantului nu a fost bazată pe motive „relevante şi suficiente” şi nu au răspuns unei „nevoi sociale presante”.

În consecinţă, a existat o încălcare a articolului 10 al al Convenţiei. Curtea a decis, cu zece voturi la şapte, ca România să-i plătească reclamantului 9.705,44 euro reprezentând costuri şi cheltuieli de judecată.

Ședinţa publică a avut loc la sediul CEDO din Strasbourg şi a fost transmisă în direct pe canalul de YouTube al Curţii.

Hotărârea pronunţată de Marea Cameră a CEDO este definitivă şi are caracter obligatoriu, potrivit Agerpres.

Citește și: CEDO decide că interzicerea fumatului în închisori contravine drepturilor omului

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News