Regimul de la Teheran, la răscruce. Iran după ayatollahul Ali Khamenei: implozie, colaps sau tranziție?

La summitul G7 din Canada, diferențele de opinie dintre liderii europeni privind o posibilă schimbare de regim în Iran au fost cât se poate de vizibile, scrie The Guardian într-o analiză.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, a avertizat împotriva răsturnării unui guvern fără un plan clar pentru „ce urmează după”. Deși a subliniat că nu susține actualul regim iranian, Macron a declarat că doar poporul Iranului ar trebui să decidă cine îl conduce.

VEZI ȘI: Israelul a lovit noi ţinte din Iran, printre care un centru de cercetare militară în domeniul nuclear

„Cea mai mare greșeală ar fi încercarea de a obține o schimbare de regim prin mijloace militare. Asta ar duce la haos. Chiar crede cineva că ceea ce s-a întâmplat în Irak în 2003 sau în Libia în 2011 a fost o idee bună? Schimbarea de regim fără un plan este o eroare strategică”, a spus Macron.

În contrast, cancelarul german Friedrich Merz a declarat: „Avem de-a face cu un regim terorist, atât în interiorul cât și în exteriorul Iranului. Ar fi bine ca acest regim să dispară”. Totuși,  Merz a recunoscut că schimbările de regim nu au dus întotdeauna la rezultate pozitive, dar a invocat „exemple reușite” – inclusiv Siria, unde, susține el, regimul Assad ar fi fost înlocuit de un guvern care ar căuta pacea. A omis însă să menționeze că această „tranziție” a venit după nouă ani de război civil sângeros, subliniază sursa citată.

Implozia este o posibilitate reală

Experții irakieni l-au avertizat pe Tony Blair încă din 2002 că înlăturarea unui regim autoritar de lungă durată poate elibera forțe latente și greu de controlat. În cazul Irakului, cel puțin existau planuri de „a doua zi” – dar în Iran, un stat marcat de o diversitate etnică, religioasă și economică majoră, niciun plan occidental nu este pregătit pentru colapsul regimului. Implozia este o posibilitate reală, se arată în analiza The Guardian.

Iranul nu este un stat artificial desenat de puteri coloniale. Totuși, doar 50% din populație este de etnie persană. Aproximativ un sfert sunt azeri sau turcici – inclusiv liderul suprem, Ali Khamenei – iar restul includ baluci, kurzi, arabi, evrei, armeni și asirieni. Dacă regimul s-ar prăbuși, există riscul ca grupările kurde sau regimul de la Baku să încerce formarea unor enclave etnice.

Cotidianul Jerusalem Post a îndemnat deschis guvernul israelian să urmărească obiectivul unei „Iran federalizat”, argumentând că republica islamică este ireformabilă.

În interiorul Iranului, opoziția este fragmentată și lipsită de organizare. Partidele politice sunt practic interzise, iar vocile cele mai respectate sunt fie în închisoare, fie în exil, fie în arest la domiciliu, amintește sursa citată. Mișcarea Femeie, Viață, Libertate din 2022 a fost lăudată pentru energia sa, dar a rămas fără conducere clară și nu a lăsat o structură instituțională durabilă.

Scenariile privind succesiunea regimului

Scenariile privind succesiunea regimului depind în mare măsură de felul în care se va produce schimbarea: prin revoluție violentă sau prin tranziție controlată, remarcă The Guardian. În prezent, regimul încă se sprijină pe efectul de „raliere în jurul drapelului”, susținând că apără Iranul, nu doar republica islamică. O revoluție ar însemna prăbușirea structurii teocratice, dominată de liderul suprem, o figură religioasă. Dacă Khamenei, în vârstă de 86 de ani, refuză orice compromis și este perceput ca fiind rupt de realitate, înlăturarea sa ar putea veni din stradă sau chiar din interiorul armatei.

Este adevărat că o mare parte a conducerii Gardienilor Revoluției a fost eliminată, dar ar putea exista ofițeri tineri, critici față de corupția regimului și pătrunderea Mossadului, care să orchestreze o lovitură de stat internă pentru a preveni o revoluție totală, se arată în analiză. Ei ar putea propune un regim mai secular, izolaționist, dar nu neapărat mai liberal. Un astfel de guvern ar putea renunța la strategia de a sprijini miliții proxy în Orientul Mijlociu, transformând Iranul dintr-o „cruciadă ideologică” într-un stat normal.

În armată, unde se cunoaște cel mai bine realitatea militară, unii ofițeri sunt conștienți că prelungirea conflictului ar aduce distrugeri inutile. Iranul a suferit pierderi enorme în războiul cu Irakul, dar războiul actual este aerian – și deja este considerat pierdut.

Scenariul unui colaps total

În cazul unui colaps total, unii cred că prințul Reza Pahlavi, fiul ultimului șah, ar putea încerca să revină în forță. El a declarat recent că regimul este în colaps și că a început discuții cu oficiali care iau în calcul să dezerteze. „Conducătorul se ascunde ca un șobolan, în timp ce mulți fug din țară. Eu am un plan pentru viitorul Iranului”, a spus el. Dar Pahlavi este criticat dur pentru legăturile sale cu guvernul israelian și pentru mesajele triumfaliste într-un moment în care civili iranieni și palestinieni suferă.

Un scenariu alternativ ar fi formarea unui guvern de urgență condus de figuri moderate precum fostul președinte Hassan Rouhani și fostul ministru de Externe Javad Zarif, eventual în tandem cu fostul președinte al Parlamentului, Ali Larijani. Un semnal clar al unei astfel de tranziții ar fi eliberarea din arest la domiciliu a lui Mir Hossein Mousavi și a soției sale, Zahra Rahnavard. Aceasta a criticat atât politicile interne, cât și agresiunile lui Netanyahu, avertizând că prelungirea războiului va distruge țara.

Unii analiști susțin că, dacă regimul s-ar prăbuși complet, noua conducere ar putea veni din rândul prizonierilor politici din închisoarea Evin. Mostafa Tajzadeh, fost oficial reformist, a scris recent din închisoare: „Unii oameni văd atacurile israeliene ca pe singura cale de a înlătura regimul, dar chiar dacă asta s-ar întâmpla, Iranul ar rămâne în ruine – iar cel mai probabil am vedea haos și statalitate dizolvată”. El susține formarea unei Adunări Constituante care să rescrie Constituția și să ghideze o tranziție pașnică spre democrație.

Oamenii simpli spun că nu vor război

Sindicatele profesorilor iranieni au transmis un mesaj clar: „Condamnăm orice politică războinică, fie ea a guvernului iranian, fie a altor actori regionali. Războiul este o calamitate, nu o oportunitate”.

Mesajul împotriva războiului vine și din partea femeilor deținute în Evin. Anisha Asadollahi, Nahid Khodajoo și Nasrin Khazrajavadi au transmis: „Nici iranienii, nici alte popoare nu vor război. Aceste conflicte trag în prăpastie viețile a mii de oameni nevinovați”.

La rândul ei, laureata Premiului Nobel pentru Pace din 2022, Narges Mohammadi, a respins apelurile la evacuarea Teheranului: „Democrația, drepturile omului și libertatea nu pot veni prin violență și război”.

În cele din urmă, dacă structurile represive se prăbușesc, viitorul Iranului va depinde doar de iranieni, concluzionează The Guardian. Mulți dintre ei urăsc regimul – din motive diverse – dar la fel de mult condamnă și acțiunile Israelului. Se simt prinși într-un război care nu le aparține, iar ceea ce urmează după Khamenei rămâne un pariu riscant între implozie, colaps și, poate, o tranziție.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News