Greenberg (apud Newman, 2017) ne oferă câteva idei la care merită să reflectăm:
Întrerupeți ciclul îngrijorărilor și încercați să nu mai gândiți catrastofic. De multe ori copiii depășesc problemele cu mai mare ușurință decât părinții (care vor continua să se îngrijoreze mult timp după ce totul a reintrat în normalitate). Greenberg ne și oferă câteva situații pe care le putem întâlni în practica curentă: copilul care a luat o notă mică sau s-a bătut cu un prieten; autorul ne spune că dacă copilul o să „supraviețuiască” respectivei situații poate că este timpul să încetăm și noi, ca părinți, să mai gândim catastrofic.
Nu mai rezolvați lucrurile în locul copilului. Nu uitați că o astfel de conduită are un dublu tăiș – pe de o parte părintele își crește doza zilnică de stres și pe de altă parte copilul pierde ocazii importante să câștige autonomie,
Markham (2016) ne spune, la rândul ei, că este bine ca părinți să „renunțăm la perfecționism”. Din moment ce nu există oameni perfecți nu există nici părinți perfecți. Autoarea accentuează lucrurile și mai mult deoarece ne oferă un sfat clar: „nicidată să nu te judeci ca părinte pentru comportamentul copilului tău, dar te poți judeca pentru modul în care alegi să reacționezi la acest comportament”.
Vezi continuarea pe performante.ro
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
