O fetiță de 13 ani, care suferă de o boală rară, a fost refuzată la o atracție din celebrul parc de distracții Gardaland pentru că brățara de acces prioritar s-a rupt.

O zi care trebuia să fie una de bucurie s-a transformat într-un coșmar pentru o mamă din Italia. Simona Mafrici povestește, cu lacrimi în ochi incidentul:

„Mi-am dus fiica la Gardaland pentru a o ajuta să își ia gândul de la lucruri”, povestește Simona Mafrici pentru Fanpage.it.

„De obicei încercăm întotdeauna să combinăm o zi de tratament la spital cu o mică bucurie, o excursie, o vizită într-un loc unde să se simtă liberă. Am ales Gardaland pentru acea după-amiază, sperând la câteva ore de zâmbet”, spune mama sa.

Fiica ei, diagnosticată cu o boală rară a sângelui care a provocat apariția mai multor tumori, unele maligne, suferă și de alte afecțiuni grave: diabet și fibromialgie, ceea ce o împiedică să meargă prea mult. Pentru astfel de situații, parcul oferă un sistem de acces prioritar persoanelor cu dizabilități, pe baza unei brățări speciale. Dar bucuria s-a frânt brusc.

„După 40 de minute de așteptare, am fost respinse”

„Brățara s-a rupt din greșeală, dar o păstrasem și aveam toate documentele medicale. Cu toate acestea, un operator ne-a refuzat accesul, spunându-ne să ne întoarcem la intrare pentru a o înlocui. Era foarte cald, iar fiica mea era deja epuizată după 40 de minute de așteptare la coadă. Când am încercat să explicăm situația, am fost tratate urât, fără empatie. Am plecat de acolo plângând”, povestește Simona.

Pentru mamă, momentul a fost devastator: „Nu era vorba despre o regulă, ci despre umanitate. Îi puteau verifica documentele, puteau confirma că brățara fusese emisă, dar au preferat să ne trimită înapoi, ca și cum eram niște profitori”.

Răspunsul rece al parcului

După incident, Simona Mafrici a scris un e-mail conducerii parcului și a contactat mai multe asociații care luptă împotriva discriminării copiilor cu handicap. Răspunsul primit de la Gardaland a fost sec: „Brățara ne permite să oferim serviciul de acces prioritar. Procedura indică faptul că trebuie să fie purtată”.

„Pentru ei, a forța o fetiță bolnavă să meargă din nou prin soare, până la intrare, după o oră de coadă, înseamnă respectarea procedurii. Niciun cuvânt de regret, nicio scuză. Doar un răspuns standard”, spune Simona cu amărăciune.

O rană care rămâne

Pentru această mamă, ceea ce s-a întâmplat la Gardaland nu este doar o problemă administrativă. Este un simbol al felului în care societatea încă privește copiii cu dizabilități ca pe o complicație, nu ca pe niște oameni.

„Noi nu cerem favoruri, ci doar puțină înțelegere. Fetița mea luptă în fiecare zi cu durerea, cu tratamentele, cu boala. O oră de bucurie ar fi fost un dar imens. În schimb, a primit umilință”, spune Simona.

Cazul semnalat de Simona Mafrici a stârnit un val de reacții în Italia, mai ales din partea organizațiilor pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, care cer parcurilor de distracții să revizuiască procedurile și să acorde o mai mare importanță respectului uman.

Pentru Simona, însă, rana rămâne deschisă: „Nu voi uita niciodată privirea fiicei mele când mi-a spus: Mami, cred că nu mă vor pentru că sunt bolnavă. Cum să-i explic unui copil că lumea poate fi atât de crudă?”.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News