Coronavirus - COVID 19
România în stare de alertă
-
confirmate
-
vindecate
-
decese
Sună-ne (Luni - Vineri, 09:00 - 18:00) sau scrie-ne la numărul 0772.264.642 sau la adresa de e-mail [email protected] și pune intrebări despre coronavirus, situații sociale, medicale, suport psihologic. Semnalează situații deosebite.

EXCLUSIV  Mesaj CUTREMURĂTOR al unui elev: Scriu cu lacrimi pe obraz și durere în suflet!

Tânărul blogger Thomas Agud ne-a transmis, pe adresa redacţiei, un mesaj care ar trebui citit de către toţi cei care au ocupat, ocupă şi vor ocupa funcţii de decizie în Ministerul Educaţiei şi în toate structurile care decid viitorul şcolii româneşti. Vă transmitem, integral, scrisoarea tânărului. 

"Mesajul meu face trimitere la Ministerul Educației, dar nu ca un atac, ci ca o amintire a toate nedreptățile care ni se fac și problemele de care dispune acest sistem de învățământ. Poate acum drumul de acasă spre școală e logarea în online pentru a arăta că ești prezent la cursurile care în această perioadă se țin în acest mediu, dar, știai că înainte de această pandemie peste 300.000 de mii de copii se confruntau cu problema transportului spre școală și înapoi? Știai că o mulțime de elevi din România recurg la abandon școlar doar din acest motiv? Și știi de ce? Pentru că într-o Românie Normală a anului 2020 un amărât de om lucrează 12 ore pe zi timp de o lună, într-o fabrică pentru ca mai apoi să primească un salariu de 1.500 de lei în mână.

Pentru mine ca elev e foarte greu să mă gândesc la toate nedreptățile care ni se fac, îmi este greu să mă gândesc la câtă răutate e în jurul meu și mi-e greu când îmi amintesc că MEC e condus de oameni neinteresați de ceea ce se întâmplă. Nu că e dureros să te gândești că încă de câteva luni se ia în discuție subiectul principal care constată că drumul elevului spre școală și înapoi acasă trebuie să fie gratuit, iar apoi să recurgi la o "soluție" care să spună că asta e imposibil?"

Care este una dintre cele mai mari probleme ale sistemului?

 

"Una dintre cele mai mari probleme ale sistemului de învățământ din România e că totul (și nimic) se face fără un punct de început, fără a gândi logic ce urmări poate aduce un cuvânt, o promisiune, o hotărâre pe care o face ministrul. S-a discutat problema toaletelor din curte, problemă cu care încă se confruntă o foarte mare parte din școlile din România, dar doar s-a discutat, de rezolvat nimic. Să nu mai spun de procentul mare de unități de învățământ preuniversitar care în continuare se confruntă cu problema dotării cu hârtie igienică și săpun.

Anul școlar 2019-2020 a continuat să se bazeze pe un sistem de educație învechit, un sistem comunist în care elevul e condus de un clopoțel, iar profesorul de un om care joacă rolul unui protector. Toate aceste probleme, în mare parte nu îi implică pe profesori, nu ei sunt cei vinovați, poate problema la ei e doar pentru că și ei se lasă manipulați de tot acest teatru pe care cei de la conducere îl joacă în fața noastră. Respectul meu pentru profesori va rămâne mereu acolo sus pentru că da, nu pot să ascund faptul că de când studiez la liceul curent (CN "Onisifor Ghibu" Oradea) am întâlnit oameni minunați care m-au format, care m-au ajutat să mă cunosc mai mult, să am mai mult curaj în mine și cel mai important, am învățat de la dânșii că succesul e în mâinile mele.

Iar acum înainte de a continua vreau să recunosc că scriu acest articol simțind un gol în mine, lacrimi pe obraz și durere în interiorul sufletului. Mi-e greu pentru că sunt la fel ca tine, la fel ca orice alt om care își dorește să facă ceva cu viața lui.

Pentru că într-o Românie Normală, noi ca elevi suntem evaluați după competențe care nu ne aparțin, ne sunt predate 13 materii(sau chiar mai multe) despre care trebuie să știm că toate sunt importante, trebuie să ne ținem tari pe picioare și trebuie să știm că dacă nu vom învăța la fiecare materie vom fi evaluați cu un calificativ mic pe motiv că nu suntem interesați de ceea ce suntem învățați de mentorul nostru. Nu suntem înțeleși, noi nu evoluăm în funcție de ceea ce învățăm la fiecare materie în parte, evoluăm în funcție de exemplul pe care îl avem în fața noastră."

 

"De ce suntem obligați să învățăm lecții de care nu suntem interesați?"

 

"De ce suntem obligați să învățăm lecții de care nu suntem interesați și de ce se crede că dacă memorăm o lecție pentru un test, o vom și reține pentru a ne folosi de ea în viață? De ce ni se cere să devenim roboți într-o societate în care avem nevoie atât de mare de oameni cu adevărat normali? De ce nu putem să ne exprimăm așa cum știm noi mai bine? Școala nu mai înseamnă educație. Sistemul e vechi și nepotrivit pentru elevii cu vise.4

Avem clase cu copii de aceeași vârstă, dar de ce nu se face o clasificare în funcție de pasiuni? De ce trebuie să petrecem timp împreună cu elevi cu care nu avem nimic în comun? De ce nu suntem selectați în funcție de ceea ce ne place și de ce nu se pune accent pe dezvoltarea noastră? Mergem la școală pentru a prezenta un referat, pentru a fi ascultați în fața clasei sau pentru a fi certați de profesori că nu reușim să reținem tot ceea ce ne predau. Nu avem o oră de time-management, o oră în care să învățăm lucruri care ne sunt folositoare în viață. Pe noi nu ne dezvoltă acest sistem de învățământ care încearcă să pună stăpânire asupra noastră, ci ne dezvoltă oamenii care știu că educația e mult mai mult decât ceea ce se învață într-o școală.

Știai că în Finlanda elevii de liceu au doar câteva ore obligatorii iar pe celelalte și le aleg în funcție de interesele fiecăruia? Tot în Finlanda elevii au aceeași șansă la educație și nu contează mediul din care provin. La școală primesc câte o masă caldă în fiecare zi iar la sfârșitul studiilor cu toții știu care este profesia potrivită pentru ei. Elevii sunt încurajați să devină cea mai bună versiune a lor."

 

Ce spun politicienii

 

"Prin 2018, Liviu Pop, senator PSD și fost ministru al Educației afirma pentru Digi 24 HD că „Nu putem compara România cu Finlanda sau alte state europene. Noi avem o elită extraordinară şi am văzut rezultatele la olimpiadele şi concursurile naţionale. În acelaşi timp, nivelul mediu al absolventului de şcoală trebuie crescut. Şi aici trebuie să luăm măsurile necesare sistemului de educaţie. Şi asta pleacă de la: 1. curriculum naţional, ce învaţă copilul la şcoală şi 2. cine îl face pe copil să înveţe, deci pregătirea cadrelor didactice. La ambele componente astăzi eu zic că suntem înaintea multor ţări din Uniunea Europeană”.

Cu toate că avem și elevi care ating performanțe pentru că asta se întâmplă în fiecare stat, ce facem cu restul elevilor care își doresc să urmeze o școală, dar poate nu au această posibilitate? De ce lor le este luat acest drept de a urma cursurile dintr-o școală gratuită așa cum se prevede a fi școala din România? Dar la profesori se gândește cineva? Să îi împărțim în două categorii: cei care își fac meseria din plăcere și cei care o fac pentru ca din salariul pe care îl primesc să poată trăi decent. Pentru că da sunt profesori mulți care ajung să lucreze în învățământ doar pe ochi frumoși. Dar se gândește cineva că există acea categorie de profesori care își dau sufletul pentru ceea ce fac și de asta tot sunt plătiți cu un salariu atât de prost? Am auzit de multe ori zicând că meseria de profesor e floare la ureche, dar nu cred asta. Cunosc profesori, și ca să fiu drept, pe cei care îmi predau și mie, care predau cu atât de multă atenție și fac asta din dorința de a ne educa pe noi, elevii."

Degeaba structura examenelor este schimbată an de an dacă adevăratele probleme din sistem rămân acolo

 

"Da, avem și elevi competenți care participă la concursuri și olimpiade și care obțin premii importante pentru munca lor, dar problema e că pe cei care nu se descurcă la fel de bine ca și ceilalți nu îi prea ajută nimeni să ajungă pe drumul cel bun. Nu toți au aceeași motivație. În România se pune problema și la capitolul neînțelegeri în familii (certuri care au de multe ori urmări grave, amenințări, etc) care cauzează copiilor stări de anxietate. Dar pe toate acestea se pare că nu le vede nimeni. Pe site-ul portalinvatamant.ro am găsit următoarea afirmație: "Pentru elevi, cea mai mare problema a sistemului o reprezinta schimbarile frecvente de metodologie si lipsa unei reforme a educatiei. Lipsa unei strategii pe termen lung si aglomerarea inutila a materiei ii bulverseaza pe cei mai multi dintre elevi."

Degeaba structura examenelor este schimbată an de an dacă adevăratele probleme din sistem rămân acolo. Tocmai de aceea e nevoie atât de urgent de o schimbare. Cu toate că noi cei care acum suntem la liceu, vom termina cu acestea, vor urma copiii noștri care s-ar putea să aibă aceleași întâmplări neplăcute ca și noi. Dacă ați ajuns până la final vreau să vă mulțumesc pentru că mi-ați acordat aceste câteva minute și ați citit tot. Ceea ce am scris aici nu e un atac la adresa Ministerului Educației sau altundeva, ci sunt probleme clare de care dispun o mare parte din școlile din România și de care știu majoritatea elevilor și toți profesorii. De asmenea, tot ceea ce am scris face referire strict la sistemul de educație și nicidecum la o anumită școală."

Ultimele materiale video - DCNewsTV.ro

Te-ar putea interesa

Get it on App Store Get it on Google Play








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: [email protected]


nxt.24
YesMy