În luna iunie, pe platforma stiridiaspora.ro a fost desfășurat un sondaj de opinie în cadrul proiectului „Limba noastră, povestea noastră”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP)....

Rezultatele reflectă o preocupare reală a românilor pentru păstrarea identității culturale, dar și un nivel ridicat de scepticism în privința eficienței măsurilor actuale.

Statul român – perceput ca pasiv

Deși, teoretic, statul român sprijină educația în limba română în diaspora prin finanțarea cursurilor de limbă, cultură și civilizație românească (inclusiv prin Strategia Națională 2017–2020 și actuala strategie 2023–2026), percepția publică este diferită: 80% dintre respondenți consideră că statul nu sprijină suficient școlile românești din diaspora

Această lipsă de încredere este corelată cu o altă realitate: 83.6% dintre participanți spun că limba română nu este suficient promovată în școlile din diaspora. De aici, apare o întrebare firească: care sunt metodele prin care limba maternă mai poate fi transmisă în afara spațiului educațional formal?

Tehnologia: un sprijin sau un surogat?

Mulți români din diaspora mențin contactul cu limba română prin intermediul mediului digital: vloguri, rețele sociale, muzică, jocuri online sau platforme video. Tinerii o întâlnesc adesea în acest spațiu virtual, chiar dacă nu o folosesc zilnic în context formal.

Cu toate acestea, sondajul arată că încrederea în mediul digital ca alternativă la predarea clasică este foarte scăzută: 85.3% dintre respondenți nu cred că platformele digitale pot înlocui predarea tradițională. În plus, 60% dintre aceștia nu consideră utilă crearea unei platforme digitale unificate pentru predarea limbii române, semn că, deși tehnologia e prezentă, nu este văzută ca o soluție viabilă de instruire.

Bariera resurselor și rolul părinților

O provocare majoră este accesul la resurse. 69.8% dintre români consideră că părinții din diaspora întâmpină dificultăți în a găsi materiale educaționale în limba română. Iar atunci când acestea lipsesc sau sunt greu accesibile, procesul de transmitere a limbii devine fragil, mai ales pentru generațiile născute în afara țării.

În ciuda obstacolelor, mulți dintre respondenți păstrează ideea că limba română trebuie învățată complet – nu doar vorbită, ci și scrisă: 76.2% susțin această idee, semn că există încă o convingere puternică privind rolul limbii în formarea unei identități solide.

Utilitatea limbii române: Între ideal și realitate

Pe de altă parte, 60.6% dintre respondenți nu cred că limba română oferă avantaje educaționale sau profesionale în diaspora, iar acest pragmatism se reflectă și în opiniile privind sistemul educațional local: aceeași proporție (63.6%) consideră că limba română nu ar trebui inclusă în curricula școlară a țărilor gazdă, nici măcar ca materie opțională.

Această lipsă de perspectivă utilitară contribuie la slăbirea motivației, atât în rândul copiilor, cât și al părinților, ceea ce, în timp, poate duce la o estompare accelerată a limbii în comunitățile românești.

Sondajul reliefează un paradox: limba română este privită ca un simbol identitar esențial, dar sprijinul concret pentru păstrarea și predarea ei rămâne redus, iar percepția publică este dominată de neîncredere și resemnare. Fără un efort coerent – instituțional, comunitar și familial – identitatea lingvistică românească în diaspora riscă să devină o amintire sentimentală, nu o realitate trăită.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News