Cum arăta proiectul? Era o oglindă gigant care să reflecte lumina solară spre regiunile întunecate ale Siberiei. Deși părea un plan desprins dintr-un film SF, misiunea Znamya 2 a fost o încercare reală de a aduce lumină artificială în zonele polare pe timpul iernii, conform BBC.

Un vis inspirat din trecut

Ideea oglinzilor orbitale pentru reflectarea luminii solare nu era nouă. În 1923, savantul german Hermann Oberth a teoretizat utilizarea unor oglinzi uriașe pentru iluminarea unor regiuni de pe Pământ. Mai târziu, naziștii au explorat un concept similar cu „Sonnengewehr” – o presupusă armă solară ce putea arde orașe întregi.

După război, inginerul german Krafft Ehricke, recrutat de SUA prin Operațiunea Paperclip, a reluat ideea în anii '70, propunând oglinzi orbitale care să extindă orele de muncă pentru fermieri sau să alimenteze panouri solare. NASA a explorat, de asemenea, posibilitatea de a genera energie solară prin oglinzi spațiale, dar nu a obținut finanțare.

Experimentul rusesc: Znamya 2

În anii '80 și '90, inginerul rus Vladimir Syromiatnikov, un pionier al tehnologiei spațiale, a propus folosirea „pânzelor solare” reflectorizante pentru a direcționa lumina soarelui spre regiunile întunecate ale Rusiei. Acestea puteau prelungi zilele de lucru, economisi energie și îmbunătăți calitatea vieții în zonele polare.

Guvernul rus a finanțat proiectul, iar pe 4 februarie 1993, oglinda spațială Znamya 2 a fost desfășurată dintr-o capsulă Progress. Avea 20 de metri în diametru și reflecta lumina solară cu o intensitate echivalentă lunii pline. Fasciculul de lumină, cu o lățime de 5 km, a traversat rapid Franța, Elveția, Germania și Rusia, fiind vizibil pe alocuri, în ciuda norilor.

Deși tehnic reușit, experimentul a demonstrat că lumina reflectată era prea slabă și prea difuză pentru a fi practică.

Ambiții mari, dar eșec final

Encourajat de Znamya 2, Syromiatnikov a dezvoltat o versiune îmbunătățită – Znamya 2.5, cu o oglindă de 25 de metri. Aceasta urma să concentreze lumina mai eficient și să ilumineze anumite zone pentru câteva minute. Lansarea a avut loc în 1999, dar un accident tehnic a dus la încurcarea oglinzii în antena vehiculului spațial. Eforturile de a o desfășura au eșuat, iar misiunea s-a încheiat cu arderea dispozitivului în atmosferă.

Planurile pentru Znamya 3, care ar fi avut o oglindă de 70 de metri, au fost abandonate din lipsă de fonduri. Syromiatnikov a murit în 2006, iar odată cu el s-a stins și visul oglinzilor orbitale.

O idee moartă sau un viitor posibil?

Deși proiectul Znamya a eșuat, conceptul reflectoarelor orbitale nu a dispărut complet. Cu tehnologiile moderne și progresele în domeniul panourilor solare spațiale, ideea de a capta și redirecționa energia solară rămâne un subiect de interes. Rămâne de văzut dacă viitorul va readuce la viață visul lui Syromiatnikov.

Cum și-a întins Rusia tentaculele spre România în 2024 — raport DIICOT

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News