Cum a fost evitată o criză globală în ultimul moment. Iranul era pregătit să închidă Strâmtoarea Ormuz - 20% din fluxul global de energie ar fi fost oprit

Autor: Tiberiu Vasile

Luna trecută, forțele armate iraniene au fost surprinse încărcând mine maritime la bordul unor nave aflate în Golful Persic, ceea ce a stârnit îngrijorare la Washington, în contextul escaladării confruntărilor dintre Israel și Iran. Două surse din cadrul administrației americane au declarat, sub protecția anonimatului, că operațiunea ar fi avut loc la scurt timp după atacul cu rachete lansat de Israel împotriva Iranului, pe 13 iunie.

Potrivit informațiilor furnizate de serviciile de informații americane, aceste pregătiri - care nu fuseseră dezvăluite public anterior - nu au inclus, totuși, amplasarea minelor în Strâmtoarea Ormuz. Cu toate acestea, simplul fapt că au fost încărcate a fost interpretat ca un semnal că Teheranul lua în calcul posibilitatea închiderii acestei rute comerciale esențiale, o decizie care ar fi dus la o agravare semnificativă a conflictului și la blocaje majore în traficul maritim global.

Strâmtoarea Ormuz este responsabilă pentru tranzitul a aproximativ 20% din totalul exporturilor de petrol și gaze la nivel mondial

Strâmtoarea Ormuz este responsabilă pentru tranzitul a aproximativ 20% din totalul exporturilor de petrol și gaze la nivel mondial. O eventuală închidere ar fi avut, aproape sigur, efecte imediate asupra prețurilor globale la energie. Până acum, totuși, aceste temeri nu s-au materializat: de la raidurile americane asupra instalațiilor nucleare iraniene, prețurile internaționale ale petrolului au scăzut cu peste 10%, pe fondul lipsei unor perturbări majore în livrări.

În data de 22 iunie, la câteva zile după ce Statele Unite au bombardat trei obiective nucleare cheie din Iran, Parlamentul iranian a aprobat o propunere care susținea blocarea strâmtorii. Măsura, însă, nu avea caracter obligatoriu și decizia finală revenea Consiliului Suprem de Securitate Națională, conform televiziunii Press TV.

De-a lungul anilor, autoritățile iraniene au amenințat în repetate rânduri cu blocarea Ormuzului, dar până în prezent nu au pus în aplicare niciodată acest plan. Nici acum nu este clar dacă minele respective au fost între timp descărcate, iar Reuters nu a reușit să stabilească momentul exact al încărcării lor.

Sursele americane nu au oferit detalii despre mijloacele prin care au fost obținute aceste informații, dar în mod obișnuit ele sunt culese prin imagini satelitare, rețele de informatori sau metode combinate.

Întrebat despre mișcările Iranului, un oficial de la Casa Albă a transmis:

„Datorită execuției strălucite a Operațiunii Midnight Hammer de către președinte, a campaniei de succes împotriva rebelilor Houthi și a campaniei de presiune maximă, Strâmtoarea Ormuz rămâne deschisă, libertatea de navigație a fost restabilită, iar Iranul a fost slăbit semnificativ.”

Nici Pentagonul, nici misiunea iraniană la ONU nu au oferit comentarii în urma solicitărilor.

Strâmtoarea Ormuz – o verigă critică în lanțul energetic global

Oficialii americani au recunoscut că acțiunea Iranului ar putea fi interpretată și ca o manevră de intimidare. Încărcarea minelor ar fi putut avea rolul de a transmite un mesaj puternic către Washington, fără intenția imediată de a bloca ruta. De asemenea, este posibil ca armata iraniană să fi fost doar în stadiul de pregătire, așteptând un eventual ordin oficial.

Strâmtoarea Ormuz conectează Golful Persic cu Golful Oman și Marea Arabiei, fiind una dintre cele mai înguste și aglomerate căi maritime din lume - doar 34 km în lățime la cel mai îngust punct, iar canalul navigabil are aproximativ 3,2 km pe fiecare sens.

Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak își trimit majoritatea exporturilor de țiței prin această rută, în principal către Asia. Qatarul, unul dintre principalii furnizori mondiali de gaz natural lichefiat (GNL), exportă aproape întreaga cantitate prin Ormuz. Inclusiv Iranul folosește acest traseu pentru exporturile sale de petrol, ceea ce limitează, teoretic, interesul de a-l închide.

Totuși, autoritățile iraniene au investit consistent în capacitatea de a bloca strâmtoarea, în caz de nevoie. În 2019, Agenția americană de Informații pentru Apărare estima că Iranul deținea peste 5.000 de mine navale, ce puteau fi desfășurate rapid cu ajutorul unor ambarcațiuni mici și rapide.

Responsabilitatea protejării acestei regiuni revine Flotei a 5-a a SUA, cu baza în Bahrain. Marina americană menținea, în mod obișnuit, patru nave specializate în contracararea minelor (MCM) în regiune, însă acestea sunt înlocuite treptat cu nave de tip LCS („littoral combat ship”), care au și capacități anti-mină.

Înaintea atacurilor americane asupra Iranului, navele anti-mină au fost retrase temporar din Bahrain, în așteptarea unui posibil atac asupra cartierului general al Flotei a 5-a.

În cele din urmă, reacția imediată a Iranului s-a limitat la un atac cu rachete asupra unei baze militare americane din Qatar. Oficialii americani, însă, nu exclud noi represalii în perioada următoare, potrivit Reuters.

CITEȘTE ȘI: Donald Trump anunță un posibil armistițiu de 60 de zile în Gaza: "Israelul a fost de acord cu condițiile"