Substanțe chimice cu impact asupra mediului, provenite de la rafinăria OMV din Schwechat, Austria, ar fi contaminat apele subterane din apropiere, iar în mai multe gospodării din zonă apa din fântâni nu mai este considerată bună de băut sau de folosit la mâncare.
Aproape de Schwechat, un oraș din Austria, aflat la sud-est de Viena, pe râul Schwechat, substanțe periculoase cunoscute sub numele de „substanțe chimice eterne” ar fi ajuns de pe terenul rafinăriei în fântânile caselor din apropiere. Autoritățile recomandă ca această apă să nu mai fie folosită, potrivit derstandard.at. Apa din rețeaua publică nu este afectată, mai precizează sursa citată.
Chiar lângă această zonă rezidențială din Mannswörth, parte a orașului Schwechat, se ridică, dincolo de autostrada din sud-est, rezervoarele și instalațiile impunătoare ale rafinăriei Schwechat. Este singura rafinărie din țară și una dintre cele mai mari din Europa, aflată în funcțiune din anul 1938 și deținută de compania semi-publică de petrol și chimie OMV.
Acum apar informații potrivit cărora, de-a lungul a zeci de ani, așa-numitele substanțe chimice eterne au ajuns de pe terenul rafinăriei în apele subterane ale unei așezări învecinate.
Este vorba despre compuși per- și polifluorurați, cunoscuți sub denumirea PFAS, substanțe suspectate că pot avea efecte cancerigene.
Testele realizate de OMV în luna martie au arătat valori semnificativ crescute. Concentrația depășește un nou prag stabilit la nivelul Uniunii Europene pentru apa potabilă, introdus la începutul acestui an, în unele cazuri chiar de până la trei ori.
CITEȘTE ȘI: Doar 13 țări din lume respiră aer sănătos, potrivit OMS: Trei dintre ele sunt în Europa
În aceste zile, un mesaj transmis prin poștă ajunge la locuitorii afectați din Mannswörth. În zona aflată la nord de rafinărie, se precizează în document, „a fost constatată o depășire a noii valori limită pentru PFAS”. Până la „evaluarea tehnică finală”, autoritățile recomandă ca „apa din pânza freatică să nu fie folosită sub nicio formă ca apă potabilă și, preventiv, nici pentru udarea grădinilor, umplerea piscinelor, creșterea animalelor, piscicultură sau alte utilizări similare”.
Grupul OMV a înființat și un punct de informare pentru cetățeni.
„Nu este vorba despre apa din rețeaua publică”, explică Karin Baier, primarul orașului Schwechat (SPÖ). Aceasta este considerată sigură, deoarece provine dintr-o sursă aflată la distanță mai mare.
Problema afectează însă apa subterană dintr-o zonă din Mannswörth aflată lângă rafinărie. În acest perimetru se află până la 350 de proprietăți, câteva blocuri de locuințe, fără activități economice în desfășurare, în principal case de locuit.
Mulți dintre locuitori folosesc, pe lângă rețeaua publică, și fântâni proprii, iar tocmai această apă este contaminată cu PFAS. Numărul exact al fântânilor din zona afectată nu este cunoscut în prezent, deoarece în Austria utilizarea fântânilor private nu este obligatoriu de declarat. Persoanelor afectate li se promite compensarea costurilor de către OMV pentru utilizarea apei potabile din rețeaua publică.
Dar ce sunt PFAS sau „substanțele chimice eterne”? Este vorba despre un grup de mii de compuși chimici creați artificial, utilizați atât în industrie, cât și în numeroase produse de consum.
Avantajul lor constă în faptul că sunt extrem de rezistenți la apă și grăsimi, stabili și rezistenți la temperaturi ridicate. Din acest motiv, se regăsesc în produse precum hârtia de copt, tigăile antiaderente, hainele de exterior sau ambalajele alimentare.
Problema apare tocmai din această rezistență, pentru care sunt numiți „substanțe chimice eterne”. Ei se acumulează atât în mediu, cât și în organismul uman.
Mulți dintre acești compuși sunt mobili, ceea ce înseamnă că se pot deplasa din sol în apă, explică Matthias Zessner, profesor a calității apei la Universitatea Tehnică din Viena (TU). Pe acest traseu pot ajunge în apa potabilă și în lanțul alimentar.
Folosirea corectă a produselor care conțin PFAS, precum tigăile sau hârtia de copt, prezintă un risc redus pentru oameni, spune specialistul.
Problema apare atunci când aceste substanțe sunt eliberate în mediu. În acel moment, organismul uman poate fi expus pe termen lung prin apă și alimente. Crește astfel riscul de cancer, afecțiuni ale ficatului și rinichilor și slăbirea sistemului imunitar.
Cum se leagă toate acestea de rafinăria OMV? Deși în instalație nu s-au produs direct PFAS, un produs care conține aceste substanțe a fost utilizat timp de decenii în exerciții de stingere a incendiilor, spuma de stingere.
Aceasta a fost folosită din anii 1960 și până în 2020. Datorită conținutului de PFAS, spuma formează o peliculă între lichidul inflamabil și aer, se întinde rapid și blochează accesul oxigenului.
Pentru o rafinărie, prevenirea și stingerea incendiilor reprezintă o prioritate, mai ales în situații precum scurgerile de petrol din rezervoare.
Până în 2020, spumele cu PFAS au fost folosite în exerciții regulate de stingere a incendiilor, explică Otmar Schneider, directorul rafinăriei, pentru publicația STANDARD.
În prezent, la exerciții se folosesc materiale considerate sigure. Totuși, în caz de incendiu real, pe platformă este încă stocată spumă care conține PFAS.
Până în urmă cu câțiva ani, spuma folosită la exerciții se infiltra în sol în zone neamenajate și se putea răspândi ulterior în mediul înconjurător.
Valoarea maximă găsită în apa din fântânile din Mannswörth a fost de 0,3 micrograme pe litru. Aceasta este de trei ori mai mare decât noul prag stabilit de Uniunea Europeană pentru apa potabilă, care este în vigoare de la începutul anului.
În alte fântâni testate, valorile au fost doar cu aproximativ 10 până la 15% peste limita europeană.
Totuși, acest prag european este calculat pentru o expunere pe tot parcursul vieții, explică profesorul Matthias Zessner de la Universitatea Tehnică din Viena.
„Nivelul crescut este într-adevăr îngrijorător, dar nu există toxicitate acută”, spune el.
Chiar și așa, contaminarea și, mai ales, sursele acesteia trebuie eliminate urgent.
Dacă spuma de stingere problematică este folosită de zeci de ani în rafinărie, de ce a fost descoperită contaminarea abia acum?
În jurul instalației OMV există un inel de protecție, un fel de sistem de filtrare, explică directorul rafinăriei, Schneider.
Acest sistem nu a fost însă conceput pentru PFAS, a fost conceput pentru o contaminare istorică mai veche, formată din hidrocarburi provenite din bombardamentele din al Doilea Război Mondial și din pierderi vechi din conducte și rezervoare.
În întreaga Europă, PFAS au fost mult timp ignorate, explică expertul TU Zessner. Doar în ultimii ani subiectul a devenit o prioritate. Au fost introduse limite, iar la nivelul Uniunii Europene sunt luate în calcul interdicții extinse.
Furnizorii de apă sunt acum obligați să caute în mod sistematic PFAS.
„Lucrurile merg încet în direcția corectă”, spune Zessner, „dar este nevoie de o căutare mult mai amplă”.
Faptul că poluarea din Mannswörth a fost identificată se leagă direct de noul prag stabilit de Uniunea Europeană. Odată ce acest standard a fost anunțat, Agenția pentru Mediu din Austria a intensificat căutările de PFAS și a contactat anul trecut compania OMV.
În urma acestor demersuri, compania a efectuat testele care au scos la iveală contaminarea.
Ce urmează acum? OMV susține că va extinde sistemul de protecție pentru a elimina complet PFAS din apă. Apa subterană extrasă prin puțuri suplimentare va fi tratată și curățată.
„Vrem să limităm extinderea contaminării”, spune Schneider. El adaugă că măsurile includ și identificarea surselor de poluare din interiorul platformei rafinăriei, nu doar din afara acesteia.
Până în prezent, au fost identificate ca surse principale un teren de antrenament și un vechi rezervor de depozitare. „O analiză completă este încă în desfășurare”, spune Schneider.
Procesul de curățare este ajutat de faptul că OMV deține un alt puț mare în apropierea zonei afectate, care captează apa subterană. După implementarea completă a măsurilor, nu este așteptată o extindere suplimentară a contaminării.
Cert este însă că situația din Mannswörth nu este un caz izolat. În Austria, este probabil ca în viitor să fie descoperite și alte zone contaminate. În paralel, în mediul științific se discută deja dacă noul prag european nu este totuși prea permisiv și dacă producția acestor substanțe nu ar trebui restricționată mult mai sever.
O recomandare în acest sens a venit recent din partea Agenției Europene pentru Produse Chimice. Odată produse, aceste substanțe ajung rapid în mediu și sunt foarte greu de eliminat.
„Aceasta nu este cu siguranță ultima contaminare istorică descoperită”, spune expertul UE Zessner.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Anca Murgoci
de Val Vâlcu