Tensiunile din Orientul Mijlociu ating un nou prag critic, pe fondul informațiilor că Statele Unite ar putea lansa oricând un atac asupra Iranului.
Conflictul SUA-Iran intră într-o fază critică. Semnalele venite dinspre Washington indică faptul că un atac american asupra Iranului ar putea fi decis în orice moment. Țintele sunt, în linii mari, cunoscute. Deznodământul, însă, rămâne complet imprevizibil.
Tensiunea a escaladat rapid după valurile de proteste interne din Iran, iar președintele Donald Trump a avertizat în repetate rânduri regimul de la Teheran cu represalii „mult mai rele decât cel din 2025”, potrivit BBC News.
Dacă o înțelegere de ultim moment eșuează și ordinul de atac este dat, conflictul SUA-Iran poate evolua în mai multe direcții. Analiștii conturează cele 7 scenarii posibile, de la intervenții limitate până la destabilizare regională majoră.
În acest scenariu, forțele aeriene și navale ale SUA lansează operațiuni limitate, extrem de precise. Sunt vizate infrastructuri-cheie: baze ale Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), unități Basij, depozite și rampe de rachete balistice, dar și elemente ale programului nuclear iranian.
Un regim deja fragil se prăbușește, iar Iranul intră, în timp, pe un drum democratic, reintrând în circuitul diplomatic și economic global.
Este varianta cea mai optimistă. Experiențele din Irak și Libia arată însă că intervențiile occidentale nu garantează o tranziție lină. Dictaturile au căzut, dar au fost urmate de ani întregi de instabilitate și violență.
Spre comparație, Siria, care și-a răsturnat regimul în 2024 fără sprijin militar occidental, pare să fi evitat până acum un colaps total.
Un alt rezultat posibil este ceea ce analiștii numesc „modelul venezuelean”. Presiunea militară americană este suficient de puternică pentru a forța concesii, dar nu și pentru a înlătura conducerea.
În cazul Conflictului SUA-Iran, asta ar însemna supraviețuirea Republicii Islamice, dar cu un cost major: reducerea sprijinului pentru milițiile din regiune, limitarea programelor nucleare și de rachete, precum și o reprimare mai puțin brutală a protestelor interne.
Probabilitatea acestui scenariu este redusă. Conducerea iraniană a demonstrat, timp de aproape 47 de ani, o rezistență constantă la compromis și reformă reală.
Pentru mulți observatori, acesta este de fapt scenariul cel mai realist. Deși regimul este profund nepopular, aparatul de securitate rămâne vast, bine organizat și loial.
Protestele repetate nu au produs până acum dezertări semnificative. Cei aflați la putere sunt dispuși să folosească forța fără limite pentru a-și păstra controlul.
În haosul generat de un atac american, Iranul ar putea ajunge sub conducerea unui regim militar dur, dominat de figuri ale IRGC, cu și mai puțină deschidere către Occident.
Teheranul a avertizat clar că va răspunde oricărei lovituri, afirmând că „degetul său este pe trăgaci”. Deși inferior din punct de vedere militar SUA, Iranul dispune de un arsenal semnificativ de rachete balistice și drone, multe ascunse în zone greu accesibile.
Baze americane din Bahrain, Qatar sau alte state din Golf ar putea deveni ținte. De asemenea, infrastructura critică a unor țări considerate complice, precum Iordania, ar putea fi vizată.
Atacul asupra instalațiilor Saudi Aramco din 2019, atribuit unei miliții susținute de Iran, a demonstrat cât de vulnerabilă este regiunea. Nu e de mirare că aliații SUA din Golf privesc cu teamă o escaladare a Conflictului SUA-Iran.
O tactică veche, dar extrem de eficientă. Iranul a recurs la minarea rutelor maritime și în timpul războiului cu Irakul din anii ’80, iar consecințele s-au resimțit rapid.
Strâmtoarea Ormuz este punctul nevralgic: aproximativ 20% din exporturile globale de GNL și până la 25% din petrolul mondial tranzitează anual această zonă.
Iranul a exersat în mod repetat amplasarea rapidă a minelor marine. Un astfel de pas ar perturba comerțul global și ar duce la creșteri bruște ale prețului petrolului, cu efecte economice în lanț.
Un scenariu rar, dar extrem de periculos. Un comandant al Marinei SUA din Golf a avertizat că una dintre cele mai mari temeri este un „atac în roi”.
Aceasta ar presupune lansarea simultană a unui număr masiv de drone explozive și torpile rapide, suficient pentru a depăși chiar și sistemele avansate de apărare ale Marinei americane.
Forțele navale ale IRGC, specializate în război asimetric, se antrenează exact pentru astfel de situații. Scufundarea unei nave americane și capturarea supraviețuitorilor ar reprezenta o umilință majoră pentru SUA.
Istoria arată că astfel de episoade nu sunt imposibile: USS Cole a fost grav avariat în 2000, iar USS Stark a fost lovit în 1987, cu zeci de victime.
Este cel mai sumbru dintre cele 7 scenarii. Vecinii Iranului, inclusiv Qatar și Arabia Saudită, se tem că o implozie a statului ar putea declanșa un conflict intern similar celor din Siria, Yemen sau Libia.
Există riscul ca tensiunile etnice să explodeze. Kurzii, baluciștii și alte minorități ar putea recurge la arme pentru a-și proteja comunitățile într-un vid de putere.
Deși mulți actori regionali, inclusiv Israelul, ar saluta slăbirea influenței Iranului, nimeni nu își dorește ca o țară de aproximativ 93 de milioane de locuitori să se transforme într-un focar de criză umanitară și refugiați.
Cel mai mare pericol, avertizează analiștii, este ca Donald Trump, după mobilizarea masivă de forțe lângă Iran, să simtă că trebuie să acționeze neapărat pentru a nu-și pierde credibilitatea.
Un atac american declanșat fără un obiectiv final bine definit ar putea transforma Conflictul SUA-Iran într-un război cu efecte imprevizibile, regionale și globale, greu de controlat și aproape imposibil de oprit.
CITEȘTE ȘI: Noua propunere a SUA pentru Groenlanda. Ce vrea, de fapt, Donald Trump de la Danemarca
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News