La câteva ore după ce papa Francisc a decedat, cele mai populare case de pariuri din lume au creat o secțiune specială în ofertele lor pentru a putea paria pe noul pontif și, în unele cazuri, chiar și pe noul său nume papal, existând doi favoriți clari: italianul Pietro Parolin și filipinezul Luis Antonio Tagle.
Febra pariurilor virtuale a cuprins și domeniul religios. Pe cele mai renumite site-uri de pariuri, precum William Hill, Bet365, Paddy Power sau Sportium, printre altele, numele cardinalilor considerați... „papabili” apar alături de cota aferentă, adică suma care s-ar câștiga pentru fiecare unitate (euro, liră...) pariată în cazul în care aceștia ar fi aleși.
Cei doi cu cea mai mică cotă, adică favoriții caselor de pariuri, sunt Parolin, secretarul de stat al Sfântului Scaun, și Luis Antonio Tagle, prefectul Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor. Italianul este ușor preferat, cu o cotă de 2,75 euro pentru fiecare euro pariat, față de 3,20 în cazul lui Tagle, la casa de pariuri spaniolă Sportium.
Următorii candidați, potrivit acestei case de pariuri, sunt Peter Tukson și Matteo Zuppi, ambii cu o cotă de 8, precum și Peter Erdo, cu o cotă de 9, care apar de asemenea printre principalii urmăritori și în ofertele celorlalte case de pariuri.
Antonio Cañizares, care nu va participa la conclav din motive de sănătate, figurează totuși în oferta casei spaniole, dar pe ultimul loc al celor eligibili, cu un câștig potențial de 101 euro pentru fiecare euro pariat.
În casele de pariuri engleze, locul de origine al obiceiului jocurilor de noroc sportive, lupta este de asemenea strânsă între cei doi favoriți, Parolin și Tagle.
După ce sicriul Papei Francisc este transferat la Bazilica Sfântul Petru vor începe cele trei zile de priveghi public înainte de înmormântare, care va avea loc sâmbătă în piață și la care sunt așteptați zeci de mii de credincioși, transmite miercuri EFE.
După sosire, sicriul a fost așezat, potrivit regulilor, în naosul central al Bazilicii Sfântul Petru, lângă mormântul primului apostol. Regula spune în mod explicit că 'sicriul este așezat înaintea altarului Spovedaniei, cu fața la popor'.
Apoi au început să se cânte așa-numitele „Litanii ale sfinților”, la care se răspunde cu „Rugați-vă pentru el”, în prezența cardinalilor, episcopilor și personalului Vaticanului.
Rămășițele sunt expuse în Bazilica Vaticanului pentru că aici și-a exercitat papa adesea slujirea de episcop al Bisericii din Roma și de pastor al Bisericii universale și va rămâne în acest loc câteva zile pentru a permite pelerinilor care doresc să își ia rămas bun.
Până în 1958, când a murit Papa Pius al XII-lea, ele erau ținute în Capela Preasfântului Sacrament, iar credincioșii nu aveau posibilitatea să își poată lua rămas bun, notează jurnalistul Javier Martínez-Brocal și preotul Jose de Jesús Aguilar în cartea Conclav.
După priveghiul de trei zile din Bazilica Sfântul Petru, sicriul Papei Francisc va fi închis în cadrul unei ceremonii private, de preferință chiar în ajunul înmormântării.
Înainte de a se închide sicriul are loc un ritual la care participă cardinalul șambelan, cei trei cardinali care conduc ordinele episcopal, prezbiteral și diaconal, protoiereul bazilicii în care este înmormântat, cardinalul care a servit ca secretar de stat, vicarul papei pentru dioceza Romei, înlocuitorul secretariatului de stat, prefectul Casei Pontificale, cardinalul însărcinat cu actele de caritate, vice-șambelanul, un reprezentant al canonicilor bisericii și al penitenciarelor, secretarul papei și rude ale defunctului.
Maestrul de ceremonii va întocmi un act oficial „ce amintește viața și lucrările cele mai importante ale decedatului, pentru care se va mulțumi lui Dumnezeu”.
În timpul ceremoniei, acest text va fi citit cu voce tare, iar unii dintre cei prezenți vor semna două exemplare ale documentului. Unul dintre ele va fi introdus într-un tub metalic - în trecut acesta era de plumb - cu sigiliul Oficiului de Ceremonii Liturgice al Pontifului, iar celălalt va fi păstrat în arhiva acestei secții.
Chipul papei decedat este, de asemenea, acoperit cu un văl alb de mătase, 'cu speranța vie că va putea contempla chipul lui Dumnezeu Tatăl, împreună cu Sfânta Fecioară Maria și Sfinții'.
Maestrul de ceremonii va mai pune în interiorul sicriului o pungă de pânză cu monede bătute în timpul pontificatului, care, conform obiceiului, indică durata acestuia: una din aur pentru fiecare an, una din argint pentru fiecare lună de la aniversarea alegerii sale și altele de bronz, pentru zile.
'De exemplu, pentru a ne aminti de cei 7 ani, 10 luni și 9 zile cât a durat pontificatul lui Benedict, au fost introduse șapte monede de aur, zece de argint și nouă de bronz', se arată în cartea menționată mai sus.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Roxana Neagu