Sigur ai auzit până acum de cele două variante vehiculate de savanţi: 3% sau, ceva mai optimist, 10%. Atât consideră marii academicieni că folosim din capacitatea creierului. Să fie oare adevărat?
O teorie care circulă de mult timp și este crezută de cei mai mulţi susţine că oamenii își folosesc doar 10% din creier. Conform acestei afirmaţii aparținând pseudoștiinței, activarea celorlalte 90 de procente, care se află într-o presupusă adormire sau "amorţeală", cum ar zice unii, le permite oamenilor obișnuiți să capete abilități mentale ieşite din comun.
Și totuși, cum stau lucrurile în realitate? Cât la sută folosim din creier? Adevărul este că ne folosim întregul creier tot timpul. Cum știm asta? În primul rând, dacă am avea nevoie de doar 10% din creier, majoritatea leziunilor cerebrale ar avea consecințe neobservabile, deoarece ar afecta părți ale creierului care oricum nu făceau nimic. Are logică, nu? Aşa că procentele de orice fel, fie ele de 3%, 10% sau 15% sunt doar simple mituri menite să menţină o aură de mister (falsă!) în ceea ce priveşte creierul uman şi potenţialul lui. În ziua de astăzi, tehnicile de imagistică precum tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) le permit oamenilor de știință să facă o hartă a creierului în timp real. Datele arată clar că porțiuni mari din creier, mult mai mult decât 10%, sunt folosite pentru activități diverse, de la sarcini simple precum odihna sau privitul pozelor până la cele complexe, precum cititul sau calculele matematice.
Savanții încă nu au găsit o zonă a creierului care să nu reflecte activitate. Fiecare lob face câte ceva. Creierul lucrează în permanenţă la capacitate maximă atunci când "e pus în funcţiune". Deci, cum am ajuns să credem că 90% din creierul uman este inutil. Acest mit îi este atribuit în mod incorect unui savant din secolul al XIX-lea, pe nume William James, care a afirmat că cea mai mare parte din potențialul nostru mental este nefolosită. Însă William James nu a specificat vreun procentaj. Albert Einstein a fost, și el, făcut responsabil de această opinie.
Totuși, cel mai probabil, conceptul celor 10% își are originea într-o afacere foarte bănoasă: industria americană a dezvoltării personale. Una dintre cele mai vechi mențiuni cu privire la cei 10% apare în prefața cărții „Cum să dobândești prieteni și să influențezi oamenii”, bestseller-ul scriitorului Dale Carnegie. Ideea că valorificăm doar o parte din potențialul creierului a fost „calul de bătaie” al multor guru motivaționali și al scenariștilor lipsiți de inspirație.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu