Cannes 2014: Cineastul turc Nuri Bilge Ceylan - " Închin la Palme d'Or tinerilor din țara mea care au murit în acest an"

Îți vine să râzi văzând acum previziunile fanteziste sau patriotice ale presei franceze (o parte a ei) privind palmaresul celei de a 67-a ediții a Festivalului de la Cannes. Nimic din ele nu s-au regăsit în opțiunile juriului. 

 Spre cinstea lui, acesta nu a jucat decât pe cartea filmelor puternice, care spun ceva despre lumea în care trăim, despre oameni, nu despre derivele semenilor, ambalate în sofisticărie analitică, așa cum s-a întâmplat nu mai departe de anul trecut. În ciuda unor aprehensiuni care, cu cât trecea timpul, cu atât mai mult parcă se strecurau printre noi, președinta juriului, cineasta australiană Jane Campion, singura femeie câștigătoare a unei Palme d'Or (1993, pentru Pianul), a fost, ca spun așa, bărbată.

Sâmbătă pe la prânz, era dată ca sigură vestea că privilegiata ei și a colegilor va fi japoneza Naomi Kawase, o femeie, nu-i așa? Uite că nu a fost. Filmul despre care scriam imediat după ce l-am văzut, chiar a doua zi a festivalului, Winter Sleep, în preajma căruia am simțit foșnetul Palmei, este marele câștigător.

Citește și: Cannes 2014: Palme d'Or pleacă în Turcia

Nu am fost, desigur, singura, colegii mei din Balcani, mai ales ei, au avut același sentiment. Probabil că suntem mai pregătiți să vibrăm la sunetul dramelor venite dinspre Cehov, pentru a fi recunoscute ca fiind retrăite și aici, lângă noi. O operă puternică, (numai Leviathanul lui Andrei Zviaghințev putea să-i țină piept), și-a găsit locul meritat chiar în anul în care cinematograful turc sărbătorește o sută de ani de existență.

Jane Campion mărturisea că „s-a simțit implicată emoțional în acest în acest film, de care ar fi fost mândră să-l fi făcut ea". Am iertat-o că s-a chinuit săraca să pronunțe numele cineastului rus, fără să reușească nici la a treia încercare să rostească Zviaghințev. Nu ar fi prea frumos din partea noastră să reproșăm juriului că Premiul pentru scenariu acordat acestuia din urmă este, totuși, cam mic, în raport cu anvergura filmului.

Citește și: Cannes 2014: Am auzit, deja, foșnetul unei Palme d Or

Mai mult ca sigur că jurații, actrițele Carole Bouquet, Jeon Do-Yeon, Leila Hatami, actorii Willem Dafoe, Gael Garcia Bernal, regizorii Sofia Coppola, Jia Zhangke, Nicolas Winding Refn, nu au avut o viață ușoară. Au fost dispute, (rămân secrete ale muncii) dar nu și neînțelegeri care să implice o a doua vizionare a unui film. În schimb, danezul Winding Refn nu a ezitat să pună la punct un ziarist cam insolent, care s-a mirat de alegerea lui Winter Sleep: „Mai vedeți odată filmul" a sunat recomandarea.

O bilă albă pentru juriu este și propensiunea către cineaștii tineri sau încă tineri, canadianul Xavier Dolan, italianca Alice Rohrwacher, americanul Bennet Miller, câștigători, în ordine, ai distincțiilor Grand Prix,(Les merveilles), pentru regie (Foxcatcher) și Prix du Jury (Mommy). Ne-ar fi plăcut ca Dolan să nu fi împărțit premiul cu Jean-Luc Godard, cât e el de Godard. Nici nu a dat pe la Cannes, deși promisese că va onora conferința de presă. „Adieu Godard", scria un ziar, parafrazând titlul filmului său Adieu au Langage. Dacă tot trebuia ca țara gazdă să nu fie ignorată, cred că mai nimerit și mai drept era ca Olivier Assayas, selecționat cu cel mai bun film al său de până acum, Sils Maria, să fie în palmares. Ca să nu mai vorbim de protagonistă, Juliette Binoche, într-o tulburătoare creație despre cruzimea meseriei de actriță. I-a fost preferată, pentru premiul de interpretare feminină, Julianne Moore din Maps to the Stars (David Cronenberg) tot într-o poveste despre vedete, dar unele mai puțin sănătoase.

Citește și: Cannes 2014. Nicole Kidman: "Evident, nu mă voi mărita niciodată cu un prinț..."

În schimb, actorul lui Mike Leigh, vorbărețul Timothy Spall, distins pentru Mr.Turner, a fost pe placul tuturor. Observ, însă, că încep să devin cârcotașă și chiar ar fi păcat. Încheierea ediției din acest an a fost și una a emoțiilor speciale, receptate de sală ca atare. Nici un cineast, niciun actor nu a fost atât de aplaudat, minute în șir, în standing ovations, ca domnul Gilles Jacob, figură legendară, fost delegat geneal, selecționer unic și apoi președinte al celui mai important festival cinematografic din lume.

De 36 de ani lumea îl știe în capul scărilor, surâzător, primindu-și invitații. Pentru ultima sa apariție a fost ales cel mai potrivit moment, acordarea premiului Camera d'Or, destinat debutanților, înființat de el cu ani în urmă: „Am vrut să pregătesc viitorul". Cu plecarea lui Gilles Jacob se încheie o eră. Se va scrie mult, sunt sigură, despre bătrînul domn care ieri seara a părăsit scena, vizibil emoționat. I-a promis soției că anul acesta se va retrage și s-a ținut de cuvânt. Ce va aduce nou Pierre Lescure, urmașul lui ? Vom trăi și vom vedea.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

Ultimele materiale video - DCNewsTV.ro

Te-ar putea interesa

Get it on App Store Get it on Google Play

Cele mai noi știri

Cele mai citite știri





Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2022 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: publicitate@dcnews.ro


cloudnxt2
YesMy