Barba a fost de-a lungul secolelor un simbol al masculinității, înțelepciunii și al statutului social. Însă, în paralel, aceasta a purtat și eticheta nedorită de „rezervor de bacterii”. Întrebarea care persistă este: cât de murdare sunt bărbile, de fapt?
Conform unor studii recente, cum ar fi cel citat de The Washington Post, unele bărbile conțin mai mulți germeni decât o toaletă. Această comparație a făcut valuri în rândul opiniei publice, dar o analiză detaliată a microbiomului pielii și a părului facial dezvăluie o realitate mai complexă.
Pielea umană este colonizată natural de miliarde de microorganisme – de la bacterii și ciuperci, la viruși. Barba creează un microclimat propriu: cald, adesea umed, în care se acumulează uleiuri naturale, celule moarte, resturi alimentare și poluanți. Aceste condiții favorizează înmulțirea microbilor, mai ales în lipsa unei rutine adecvate de igienă.
În plus, atingerea frecventă a feței cu mâinile poate introduce noi contaminanți, alimentând o diversitate microbiană ridicată. Acesta este motivul pentru care barba a fost adesea considerată un potențial pericol în domeniul sanitar, conform Reuters.
Preocupările științifice legate de igiena bărbii datează din anii '70, când cercetările inițiale au sugerat că părul facial poate reține bacterii și toxine chiar și după spălare. În spitale, unde igiena strictă este vitală, discuțiile despre barba personalului medical nu s-au stins.
Un studiu a arătat că lucrătorii medicali bărbieriți prezentau mai puține bacterii pe față comparativ cu cei cu barbă. În contrast, o altă cercetare a concluzionat că personalul medical bărbos avea o probabilitate mai mică de a fi purtător de Staphylococcus aureus – bacteria asociată cu infecțiile nosocomiale.
De asemenea, nu s-a înregistrat o creștere a ratei infecțiilor în rândul pacienților tratați de medici cu barbă, atâta timp cât aceștia purtau măști chirurgicale.
O investigație inedită a comparat nivelurile de microbi din bărbile bărbaților cu cele din blana câinilor, pentru a evalua dacă este sigur ca aceștia să folosească aceleași scanere RMN. Rezultatul? Bărbile au avut o încărcătură microbiană mai mare, uneori cu prezența unor bacterii patogene.
Însă, concluzia studiului a fost clară: câinii nu reprezintă un risc pentru oameni în contextul utilizării comune a echipamentelor medicale – o sugestie indirectă că, de fapt, riscul real vine din neglijența umană, nu din prezența animalelor sau a bărbii în sine.
Dermatologii subliniază că barba nu este în sine murdară, ci devine astfel doar dacă este neglijată. O rutină zilnică de igienă – care include spălarea cu apă și produse dedicate, hidratarea pielii de dedesubt, pieptănarea și tunderea regulată – este cheia menținerii sănătății părului facial.
În lipsa acestor pași, pot apărea iritații, inflamații, infecții bacteriene precum impetigo și, în cazuri rare, chiar infestări cu paraziți cum ar fi păduchii pubieni, dacă există o igienă extrem de precară.
Barba nu este automat un focar de infecție, iar ideea că reprezintă o amenințare constantă pentru sănătate este, în mare parte, exagerată. În realitate, igiena personală este factorul decisiv. Cu o îngrijire corectă, barba poate fi la fel de curată – sau chiar mai curată – decât multe alte zone ale corpului.
Așadar, dacă porți barbă, ai grijă de ea. Nu doar pentru aspect, ci și pentru sănătate. Până la urmă, nu barba e problema – ci obiceiurile noastre.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu
de Anca Murgoci