România investește prea puțin în psihiatrie, iar acest lucru se reflectă direct în calitatea îngrijirii pacienților cu afecțiuni psihice, avertizează conf. univ. dr. Cozmin Mihai. Acesta subliniază rolul...
Conf. univ. dr. Cozmin Mihai, medic primar psihiatru, a declarat că România stă foarte prost la capitolul investiții în psihiatrie. El a subliniat importanța psihiatriei comunitare și a echipelor mobile în prevenirea recăderilor pacienților, menționând că aceste soluții sunt mai eficiente și mai puțin costisitoare decât internările îndelungate.
„S-au făcut progrese și în ce privește instituționalizarea acestor bolnavi care, din păcate, suportă recăderi și uneori boala nu se vindecă niciodată. Trebuie să beneficieze de un cadru instituțional adecvat. Cum stă România din acest punct de vedere?”, a întrebat acad. prof. univ. dr. Irinel Popescu.
„România, din acest punct de vedere, stă foarte prost pentru că în psihiatrie se investește foarte puțin și cea mai pliabilă este psihiatria comunitară care beneficiază de echipe mobile, care fac vizite acestor pacienți și „îi țin tot timpul în priză”. O echipă formată dintr-un medic psihiatru, dintr-un asistent, care merge la domiciliul bolnavului, îl consultă, îi administrează tratamentul și în felul acesta se previn aceste decompensări.
Statul nu înțelege că aceste decompensări ale pacienților psihiatrici costă foarte mult. Un pacient decompensat care îți vine în spital și îl ții o lună de zile, costă mult mai mult decât dacă ai trimite o echipă specializată în control să-l țină din scurt cu un tratament psihiatric.
Ne confruntăm cu aceste aspecte, ne-am și obișnuit și facem tot ce putem. Ne-am dezvoltat foarte tare, în România, în ceea ce privește ambulatoriile de specialitate. Cabinetele de psihiatrie sunt într-un număr destul de mare și fiecare medic își gestionează așa cum știe el mai bine numărul de pacienți pe care îl are de tratat”, a spus conf. univ. dr. Cozmin Mihai.
Conf. univ. dr. Cozmin Mihai a explicat că, inițial, tratamentul ar trebui făcut într-un alt mediu decât cel în care s-a declanșat boala. Potrivit medicului, spitalizările erau mai lungi în trecut, iar acum se urmărește reducerea duratei internărilor. De asemenea, pacienții cronici fără sprijin familial ar trebui instituționalizați, însă cei care au o familie ar trebui reintegrați în societate prin familie, aceasta fiind cea mai bună opțiune pentru ei.
„Din punctul dumneavoastră de vedere considerați că e mai bine ca pacientul să rămână în mediul lui, acasă, și să fie supravegheat de aceste echipe care îl vizitează periodic, decât să fie spitalizat pe perioade lungi?”, a întrebat acad. prof. univ. dr. Irinel Popescu.
„În primă instanță se recomandă ca pacientul să se trateze în alt mediu decât în acela în care s-a îmbolnăvit. Să știți că spitalizările, acum 40 de ani, durau 3-4 luni de zile la Institutul Socola. Acum toate internările trebuie să dureze din ce în ce mai puțin pentru că avem indici de respectat în spital, pentru că suntem nevoiți să externăm pacienții cât ai repede, dar preferăm să fie instituționalizați pacienții cronici, care nu beneficiază de un suport familial.
Dacă există un suport familial adecvat pentru acești pacienți, recomandăm ca aceștia să fie inserați în societate în familie. Este cea mai bună variantă pentru ei”, a spus conf. univ. dr. Cozmin Mihai la emisiunea Academia de Sănătate, de pe DC News și DC Medical.
Video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News