Guvernul nu are susținere parlamentară
Mecanismul propus pentru desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru instituie un monopol al partidului sau alianței politice participante la alegeri care a obținut cel mai mare număr de mandate parlamentare, fără a deține majoritatea absolută, neținând cont de necesitatea asigurării actului de guvernare în condițiile unei susțineri parlamentare care să permită obținerea votului de învestitură și realizarea programului de guvernare, se arată în motivarea CCR, potrivit Agerpres.
Curtea constată că textul analizat pune accent pe rezultatul electoral obținut de partidele sau alianțele politice participante la alegeri, conferind doar un caracter ultim și subsidiar capacității unei alianțe politice parlamentare de a asigura majoritatea absolută a mandatelor parlamentare.
Se crează premisele alegerilor anticipate repetate
Magistrații constituționali susțin că noul text nu ține cont de realitatea politică și este de natură a crea premisele unor alegeri anticipate repetate:
"Astfel, deși aparent textul analizat clarifică competențele președintelui, prin rigidizarea excesivă a procedurii de desemnare a candidatului pentru funcția de prim-ministru, pe de o parte, nu acoperă toate ipotezele constituționale posibile, iar, pe de altă parte, nu ține cont de configurația/ situația politică existentă în Parlament. În aceste condiții, o atare procedură lipsită de flexibilitate poate da naștere cu ușurință la crize politice și, astfel, se constituie într-un obstacol constituțional real".
Candidatul desemnat de câștigătorul alegerilor nu va obține votul Parlamentului
CCR arată că modificările propuse la art.103 din Constituție reglementează o nouă procedură de desemnare a candidatului pentru funcția de prim-ministru, în trei trepte, bazată atât pe rezultatul electoral obținut de partidele sau alianțele politice participante la alegeri clasate pe primele două poziții, cât și pe capacitatea unei alianțe politice parlamentare de a asigura majoritatea absolută a mandatelor parlamentare.
Vezi și: România, condamnată de Constituție să aibă un președinte „jucător”, nu „arbitru”
În motivare se precizează că, în accepțiunea propunerii legislative de revizuire, aceste criterii nu sunt concurente, ci consecutive, astfel încât doar dacă nu se reușește, din vreun motiv sau altul, învestirea Guvernului în baza primului criteriu, președintele României va apela la cel de-al doilea.
"Stabilirea unei ordini rigide în desemnarea candidatului poate crea serioase probleme de natură să afecteze buna funcționare a statului, dintre care Curtea reține situația în care partidul politic, respectiv alianța politică participantă la alegeri care a obținut cel mai mare număr de mandate parlamentare nu dispune de majoritatea absolută a mandatelor parlamentare. De multe ori, există înțelegeri/ acorduri între partide/ alianțe politice — care nu au obținut cel mai mare număr de mandate — cu privire la desemnarea unei anumite persoane drept candidat pentru funcția de prim-ministru, mai ales în cazul în care două sau mai multe partide au obținut un număr de mandate foarte apropiat; în acest caz, se poate ajunge la coagularea unei majorități parlamentare absolute din partidele sau alianțele politice aflate pe locurile imediat următoare".
Judecătorii Curții consideră că, potrivit textului propus, președintele este obligat să desemneze drept candidat o persoană propusă de partidul/alianța care a câștigat numărul cel mai mare de mandate, deși este evident, încă de la început, că acesta nu va putea obține votul de învestitură din partea Parlamentului, mai transmite Agerpres.
"De aceea, președintele României, neputând avea rol de decident în această procedură, ci de arbitru și mediator între forțele politice, are doar competența de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianța politică sau partidul politic care deține majoritatea absolută a mandatelor parlamentare sau, în cazul în care nu există o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianța politică sau partidul politic care poate asigura susținerea parlamentară necesară obținerii votului de încredere al Parlamentului".
Se nesocotește votul exprimat
CCR apreciază că prin acest mecanism se ajunge la o nesocotire a votului liber exprimat de către alegători în cadrul alegerilor parlamentare, deoarece creează premisele desemnării candidatului din rândurile partidului politic sau alianței politice cu cel mai mare număr de mandate sau voturi, în detrimentul unei alianțe politice postelectorale, care să poată asigura susținerea parlamentară necesară obținerii votului de încredere.
"A reglementa, chiar la nivel constituțional, dreptul unei minorități parlamentare de a propune desemnarea, în mod invariabil, a candidatului pentru funcția de prim-ministru înseamnă a accepta că se poate învesti un Guvern fără legitimare electorală. A nu ține cont de faptul că cetățenii au ales în favoarea unor competitori electorali care formează sau pot forma o majoritate absolută, de natură a asigura învestirea Guvernului, înseamnă a afecta în mod decisiv dreptul de vot, întrucât exprimarea dreptului de vot vizează, în mod direct, configurația politică a Parlamentului, iar, indirect, învestirea Guvernului.
În aceste condiții, Curtea constată că textul propus suprimă o garanție a dreptului de vot, și anume respectarea rezultatului votului liber exprimat".
Se încalcă limitele revizuirii
Din aceste motive, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea modificării aduse art.103 alin.(1) și (3) din Constituție, precum și a completării art.103 cu trei noi alineate, alin.(31)-(33), referitoare la modalitatea de desemnare de către președintele României a candidatului la funcția de prim-ministru, întrucât încalcă limitele revizuirii Legii Fundamentale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
