Dan Pojoreanu: Eu am lucrat în Institutul de Cercetări și Proiectări Geologice și pentru Secția de Cercetare a Calității în Centralele Nucleare. Și în sensul ăsta s-a făcut un laborator care să avizeze toată aparatura care va intra în Centrala Nucleară (n.r. - de la Cernavodă) și care avea funcție de securitate nucleară. Nu toate echipamentele electrotehnice trebuie să suporte astfel de teste. Și atunci, având în vedere că România se află într-o zonă de seismicitate ridicată, un echipament electrotehnic care are funcție de securitate nucleară trebuia să treacă un test de cinci cutremure, din cauza faptului că în 30 de ani, cât e durata de viață a unui reactor, există cel puțin o dată probabilitatea de a se produce un cutremur. Și în acest sens, România a achiziționat de la o firmă din Statele Unite, care e cea mai tare din lume în domeniul respectiv - sunt specializați pe servo-valve la avioane Boeing - o instalație de simulat cutremure.
DC News: În ce an s-a întămplat asta?
Dan Pojoreanu: Deci ea a fost pusă în funcțiune în '93. A fost achiziționată prin '86, dar ne-am opus la recepția finală. Găseam tot felul de ... că mai trebuie să facă ceva, mai trebuie să facă altceva americanii. Noi am lucrat cu ea din '86. Deci am folosit-o fără probleme. Era cam a doua din Europa. Deci un astfel de laborator Électricité de France mai are, Franța fiind prima țară din lume în obținerea curentului electric din energie nucleară. Aproape 70% din curent, Franța îl are din energia nucleară. Vorbim de independență energetică. Și această instalație, fiind de ultimă oră, avea posibilitatea să facă șase grade de libertate. Deci echipamentul supus la test putea simula cutremurul pe șase direcții în același timp. Masa mare asigura 4 G - de patru ori accelerația gravitațională. Masa mică, care avea numai patru grade de libertate, avea 20 G - de 20 de ori accelerația gravitațională. Puteam echipamente de până la o tonă să mișcăm. Astfel de instalații de simulat cutremure în România mai sunt la Institutul Național de Încercări în Construcții, care avea numai pe o direcție - deci foarte simplă - și la Iași mai era ceva, care nu se puteau numi instalații de simulat cutremure. Asta era exact ce trebuie. Zona în care încercam, ca frecvențe, era între 0 și 30 și ceva de hertzi, deci frecvențe foarte joase. Și instalația n-a mai fost pornită din 2007. Din 2007 nu s-a mai produs un cutremur la ea.
DC News: Care este motivul? De ce nu se mai folosește?
Dan Pojoreanu: Din ce mi-au zis colegii de acolo, au mai rămas doar șase angajați și nu prea mai știe nimeni s-o folosească. Fiindcă au fost niște conduceri care au dus în faliment totul. Și ei practic acum trăiesc dintr-un contract de închiriere de la o firmă care tranșează pui. Deci eram al șaselea laborator din lume, cu premii luate în '89 la Moscova - locul 2 - la prima expoziție Interatom Control. Deci este un succes al economiei românești, după 20 de ani. S-au vândut și transformatoarele de rezervă ...
DC News: Credeți că acea instalație ar putea fi folosită în zilele noastre pentru a simula cutremure și ca să ajute populația în vreun fel?
Dan Pojoreanu: Noi începusem să facem cercetări pe structuri de blocuri. Și voiam să facem cercetări pe structuri de cartiere. Cercetări de acest gen se fac în lume, ca să vezi care sunt clădirile care sunt probleme, nu numai echipamente electrotehnice.
DC News: Să înțelegem că se putea trece și la simulări pe locuințe ...
Dan Pojoreanu: Orice, da! V-am zis că Institutul Național de Cercetări în Construcție are un astfel de laborator de testări. Se încercau ziduri de blocuri.
DC News: Dacă autoritățile și-ar exprima intenția să folosească acest simulator, ar fi posibil?
Dan Pojoreanu: Nu prea mai are cine să lucreze cu el.
DC News: Să înțelegem că singura problemă ar fi personalul?
Dan Pojoreanu: În primul rând, depinde ce s-a întâmplat între timp, fiindcă ea (n.r. - instalația) consumă 1 Megawatt-oră. A costat 2 milioane de dolari numai instalația și restul - clădirea și punerea în funcțiune - au fost făcute de specialiști români. Și e bună, dar era o condiție - să verifici tot timpul uleiul hidraulic. Consumând 1 Megawatt-oră, avea vreo șapte tone de ulei hidraulic special, care nu trebuia să depășească trei microni stratul de impurități. Și tot timpul trebuia să faci măsurători, să vezi filtrele respective. Eu știu ce au făcut ei de 15 ani de zile, dacă au înlocuit uleiul? E ca la mașină.
DC News: Deci dacă am avea personalul necesar, o putem considera o soluție viabilă pentru simularea acestui tip de evenimente?
Dan Pojoreanu: Da, da, bineînțeles!
(...) În '92, canadienii ne-au cerut, că eram avizați de canadieni și de americani, să executăm un cutremur la un separator de înaltă tensiune, care se alimenta la 20.000 de volți, și în timpul cutremurului trebuia să producem un scurt circuit și să le dăm răspunsul, ce se întâmplă cu siguranța respectivă, ca să nu creeze avarii foarte mari. Și am reușit să facem un astfel de test, pentru care am fost apreciați.
DC News: Până la ce magnitudine puteați să simulați seismele?
Dan Pojoreanu: Noi nu interpretam în magnitudine, interpretam în accelerație gravitațională. 20 G la masa mică și 4 G la masa mare. Depășește oricum 9 grade pe Richter. Era ceva impresionant să vezi cum o masă de 4 pe 4 metri începe să se miște. Clădirea e făcută în felul următor: e o clădire cam cât un bloc de trei etaje, care e făcută special pentru instalație. Camera calculatoarelor are o fundație separată de clădire. Sala are altă fundație, masa seismică e prinsă de un calup de beton, care e mai mare decât un etaj, plin de beton, și care stă pe o fundație de perne de aer. Și se ridică pernele și atunci e instalația pe poziția zero, ca să nu transmită aceste vibrații către clădirile din zonă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
