Zahărul îi face pe copii hiperactivi? Adevărul surprinzător din spatele celui mai răspândit mit parental
Deși mulți părinți sunt convinși că prăjiturile, bomboanele și sucurile dulci îi transformă pe cei mici în adevărate tornade de energie, știința modernă contrazice această credință. Studiile riguroase arată că zahărul nu este vinovat pentru comportamentul hiperactiv al copiilor, ci mai degrabă așteptările părinților și contextul social contribuie la această percepție.
Este o sâmbătă după-amiază la o aniversare plină de râsete, baloane colorate și mese ticsite cu dulciuri. Copiii aleargă de colo-colo cu o viteză amețitoare, părinții își fac cruce, iar cineva, inevitabil, rostește verdictul: „Prea mult zahăr, de-aia sunt așa agitați!”. Dar este această explicație chiar corectă?
De zeci de ani, mulți părinți asociază comportamentul hiperactiv al copiilor cu consumul de zahăr. Însă știința actuală spune altceva.
Ce spune neuroștiința: zahărul nu provoacă hiperactivitate
Neurocercetătorii care studiază efectele alimentației asupra creierului au analizat în detaliu mitul hiperactivității induse de zahăr. Rezultatele sunt clare: nu există dovezi solide că zahărul determină comportamentul hiperactiv la copii. Studiile moderne, controlate cu placebo, demonstrează în mod constant că zahărul nu influențează negativ comportamentul sau atenția copiilor.
Un exemplu grăitor este o meta-analiză amplă, publicată în urmă cu aproape două decenii, care a comparat rezultatele din mai multe studii. Concluzia? Zahărul nu a crescut hiperactivitatea, nici măcar la copiii diagnosticați cu ADHD, conform Reuters.
Originea mitului: dieta Feingold și cercetări controversate
Ideea că zahărul ar cauza hiperactivitate provine din anii ’70, când medicul pediatru Benjamin Feingold a propus o dietă restrictivă pentru tratarea ceea ce azi cunoaștem drept ADHD. El a eliminat zahărul, coloranții, conservanții și chiar unele alimente sănătoase bogate în salicilați din dieta copiilor.
Deși studiile lui au fost populare la vremea respectivă, metodologia era deficitară, mai ales în ceea ce privește lipsa unor grupuri de control adecvate. Cercetările ulterioare au arătat că mai puțin de 2% dintre copii reacționează la acești aditivi, contrar cifrei de 75% raportate de Feingold.
Dopamina și așteptările părinților: ce ne păcălește cu adevărat
Deși zahărul în sine nu declanșează hiperactivitatea, este important să înțelegem cum funcționează creierul copiilor în prezența dulciurilor. Zahărul activează dopamina, neurotransmițătorul responsabil pentru recompensă și motivație. Acest val de dopamină poate intensifica temporar energia și mișcarea, dar nu înseamnă că provoacă hiperactivitate propriu-zisă.
Un studiu fascinant a demonstrat că percepțiile părinților pot influența realitatea: când li s-a spus că copilul lor a băut o băutură cu zahăr (deși fusese doar placebo), părinții au descris un comportament mai agitat — dovadă a puterii așteptărilor sociale.
Mai puțin zahăr, mai mult echilibru
Chiar dacă zahărul nu transformă copiii în „titirezi”, el nu este lipsit de riscuri. Dietele bogate în alimente procesate și zahăr pot afecta negativ dezvoltarea creierului și sănătatea fizică. Studiile de neuroimagistică au arătat că un consum ridicat de junk food este asociat cu un volum mai mic al cortexului prefrontal — zona responsabilă pentru luarea deciziilor și autocontrol.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca zaharurile libere (cele adăugate în timpul procesării, dar și cele din sucuri sau miere) să reprezinte mai puțin de 10% din aportul caloric zilnic, și chiar sub 5% pentru beneficii suplimentare.
Soluția nu este demonizarea zahărului, ci educația alimentară
În loc să interzicem total zahărul sau să-l folosim ca pedeapsă ori recompensă, ar trebui să promovăm un consum moderat și echilibrat. Tratamentele alternative, cum ar fi oferirea de autocolante, jucării sau activități interesante ca recompense, pot contribui la dezvoltarea unei relații sănătoase cu alimentația.
Deși părinții sunt tentați să dea vina pe tortul de ciocolată pentru agitația de la petreceri, realitatea este mult mai nuanțată. Hiperactivitatea copiilor este adesea rezultatul entuziasmului, stimulilor sociali sau așteptărilor părinților — nu al consumului de zahăr.
Așadar, data viitoare când micuțul tău sare în sus de bucurie după o felie de tort, amintește-ți că, probabil, nu zahărul l-a făcut să zburde, ci pur și simplu... bucuria copilăriei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
