Un copil de patru ani este centrat pe percepție și plăceri, explică lector dr. Georgeta Pâinișoară, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București. Chiar dacă nu ar fi vorba despre o mustrare, ci numai de refuzul satisfacerii unei plăceri, copilul va arăta afecțiune imediat celuilalt părinte dacă acesta îl mulțumește.
Un copil de patru ani, ca și un adult, de altfel, își dorește să obțină ceea ce nu are. Căutăm ceea ce nu avem, fără să dăm atenție lucrurilor pe care le avem, fie că este vorba despre lucruri materiale sau despre sentimente, explică lector dr. Georgeta Pâinișoară. Prin urmare, părintele care se ocupă de educația sa, trece pe un loc secund, căci are deja admirația sa, iar cel mic se centrează pe câștigarea atenției părintelui mai îndepărtat.
La vârsta Irinei, orice copil are nevoie de dragoste, de admirație, să fie centrul atenției, să fie îmbrățișat. Vrea să i se respecte rutina. Să i se acorde atenție maximă. Pentru asta nu are nevoie de lux, nu se va gândi că nu are ce să mănânce la prânz. Are neapărată nevoie să fie acceptat de către părinți. Și aici Irina are o problemă, pentru că este prinsă la mijloc. Iar dacă nu este îndepărtată de lupta dintre părinți, va simți că este o pacoste pentru ei și se va învinovăți. Acest lucru îi va schimba planul de valori, și, dacă mai și aude lucruri urâte despre celălalt părinte, va căpăta un comportament agresiv, explică lector dr. Georgeta Pâinișoară.
Citeşte şi:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu