O planetă uriașă, descoperită la marginea Căii Lactee, cu ajutorul teoriei lui Einstein

Folosind efectul de microlentilă gravitațională, astronomii au identificat o planetă gigant rară, aflată la marginea Căii Lactee. Este doar a treia planetă descoperită vreodată în zona periferică a bulgărelui central dens al galaxiei noastre, scrie Live Science.

Exoplaneta, denumită AT2021uey b, este un gigant gazos de dimensiunea lui Jupiter, situat la aproximativ 3.200 de ani-lumină de Pământ. Ea orbitează o stea mică și rece de tip pitică roșie, o dată la fiecare 4.170 de zile. Poziția planetei este deosebită — doar alte două planete au mai fost detectate atât de departe de centrul dens al galaxiei.

Fenomenul de microlentilă gravitațională, prezis de Albert Einstein

Însă poate chiar mai remarcabil decât locul unde se află planeta este modul în care a fost descoperită. Fenomenul de microlentilă gravitațională, prezis de Albert Einstein în teoria relativității generale, se produce atunci când lumina unei stele este amplificată de curbarea spațiu-timpului cauzată de gravitația unei planete. Descoperirea a fost publicată pe 7 mai în revista Astronomy & Astrophysics.

„Un astfel de studiu cere multă expertiză, răbdare și, sincer, un pic de noroc”, a declarat într-un comunicat Marius Maskoliūnas, astronom la Universitatea din Vilnius, Lituania, și coautor al studiului. „Trebuie să aștepți mult până când steaua sursă și obiectul care produce lentila se aliniază, și apoi să analizezi o cantitate uriașă de date. În 90% din cazuri, stelele observate pulsează din alte motive, iar doar o mică parte prezintă efectul de microlentilă”, a mai spus el.

De la descoperirea primei exoplanete în 1992, au fost identificate aproape 6.000 de planete din afara sistemului nostru solar. Cele mai comune metode de detectare sunt fotometria de tranzit și viteza radială (efectul de "legănare" produs de gravitația planetei asupra stelei).

Însă microlentila este o metodă mult mai rară, derivată din teoria relativității generale a lui Einstein. Gravitația nu este o forță invizibilă, ci rezultatul curburii spațiu-timpului în prezența materiei și energiei. Această curbură dictează modul în care se mișcă energia și materia — inclusiv lumina, care, deși călătorește în linie dreaptă, urmează o traiectorie curbată printr-un spațiu-timp deformat. Așadar, când o planetă trece prin fața stelei sale, gravitația sa acționează ca o lentilă care mărește lumina stelei, provocând o creștere temporară a strălucirii acesteia.

Metodă poate detecta corpuri invizibile

„Ceea ce mă fascinează la această metodă este că poate detecta corpuri invizibile, practic doar prin măsurarea umbrelor lor”, a spus Maskoliūnas.

„Imaginează-ți o pasăre care zboară prin fața ta. Nu o vezi, nu știi ce culoare are – doar umbra ei. Dar din acea umbră poți, cu un anumit grad de probabilitate, să îți dai seama dacă a fost un vrabie sau o lebădă și la ce distanță se afla. Este un proces incredibil de intrigant”, a mai spus acesta.

Umbra cosmică a planetei AT2021uey b a fost observată pentru prima dată în 2021, în datele transmise de telescopul Gaia al Agenției Spațiale Europene, sub forma unei creșteri bruște a luminozității stelei-gazdă.

Astronomii au efectuat apoi observații detaliate la Observatorul Astronomic Molėtai din Vilnius, estimând că planeta are o masă de aproximativ 1,3 ori mai mare decât cea a lui Jupiter. Steaua în jurul căreia orbitează este de două ori mai rece decât Soarele nostru, iar planeta se află de patru ori mai departe de steaua sa decât este Pământul față de Soare.

Descoperirea acestei planete într-o regiune a galaxiei relativ săracă în elemente grele — necesare pentru formarea planetelor — oferă noi indicii despre locuri neașteptate în care pot apărea lumi extraterestre.

„Când a fost descoperită prima planetă în jurul unei stele similare Soarelui, a fost o mare surpriză că un gigant de tip Jupiter era atât de aproape de steaua sa”, a spus Edita Stonkutė, coordonatoarea proiectului de microlentilă de la Universitatea din Vilnius. „Pe măsură ce am acumulat date, am înțeles că multe sisteme planetare sunt complet diferite de al nostru — de sistemul solar. A trebuit să regândim modelele de formare a planetelor de mai multe ori”, a mai spus ea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News