Miercuri, 16 mai, cea de-a 65-a ediție a [/caption]
Se pare că va fi un Cannes puţin mai rece, meteorologic văzând lucrurile, decât de obicei. Totul e să nu toarne din cer în seara aceasta, căci, în materie de festivaluri, zicala cu raporturile dintre ploaie şi fericire, valabilă când e vorba despre agricultură sau căsnicii („mariage pluvieux, mariage heureux”) nu merge. O fi el pitoresc spectacolul vedetelor ţinându-şi poalele rochiilor făcute ciuciulete, dar strică tot cheful. Altfel, oricât ar fi de răcoare, frumosele lumii de pe covorul roşu rezistă, la fel şi mulţimea de gură-cască instalaţi dis- de- dimineaţă pe scăriţele lor, legate cu lanţuri de copacii din faţa marii săli Lumiere, acolo, unde se deschide balul. Mă gândesc că natura nu poate fi atât de haină, dacă totul este patronat de chipul fermecător al lui Marilyn Monroe, cea care a fost aleasă drept efigia celei de a 65-a aniversări a festivalului, acum când se împlinesc 50 de ani de la moartea ei. O jumătate de secol! Cu un an în urmă, admiram pe uriaşul frontispiciu superbele picioare ale lui Faye Dunawaye; în aceste zile, ne va încălzi surâsul celui mai tenace mit al cinematografului, „referinţă eternă şi absolut contemporană a graţiei, a misterului şi a seducţiei”, după cum au justificat organizatorii alegerea. Spiritul unui star american rimează şi cu selecţia actualei ediţii în care revine în forţă cinematograful de peste ocean, cu extensiile lui australiană şi neo-zeelandeză. De alfel, festivalul se va deschide peste câteva ore cu filmul lui Wes Anderson Moonrise Kingdom urmate de creaţii semnate de Jeff Nichols, Lee Daniels, John Hillcoat, temele principale acoperind, printre altele, poveşti ce evocă anii marii depresii economice, turismul sexual, gangsterismul. „Cannes-ul este o sărbătoare – spunea delegatul general Thierry Frémaux – dar este, deopotrivă, o călătorie în lumea filmului şi a lumii de astăzi. Există titluri care vin din Egipt, Maroc şi sunt foarte mândru”. Consistenţa porţiei americane explică şi cortegiul starurilor ce vor trece pe covorul roşu, iar cele mai glamour tot de la Hollywood vin, orice am face. Mai rar s-au văzut la un festival de prestigiul Cannes-ului, vedetele lansate de un film diluat în mai multe serii, precum Saga Amurg ; „idolii planetari”, cum i-a numit cineva pe Robert Pattinson şi Kristen Stewart,”vampirul şi muritoarea” (binecunoscuţi spectatorilor noştri) vor fi pe Croazetă pentru că regizori de calibrul lui David Cronenberg şi Walter Salles i-au dorit în filmele lor. În mod cert va fi isterie la apariţia lor, poate mai încinsă chiar decât la trecerea lui Brad Pitt, Nicole Kidman, Bruce Willis, Edward Norton, din nou Robert De Niro, preşedintele juriului de anul trecut. E drept, festivalul de la Cannes privilegiază vedetele, dar are şi favoriţii lui, cineaşti celebri, prezenţi cu mai toate creaţiile lor.
Cârcotaşii vorbesc despre „clienţii statornici”, dar când aceştia se numesc Michael Haneke, Ken Loach, amândoi deţinători de Palme d’Or, Abbas Kiarostami, Alain Resnais (90 de ani în curând), Jacques Audiard, parcă nu e chiar de colo. Unde nu dă Dumnezeu ca şi Cristian Mungiu, selecţionat cu filmul După dealuri (cazul Tanacu), după ce în 2007 a fost răsplătit cu Palme d’Or pentru 4,3,2, să devină un astfel de „client”. Să-l întâlnim la Cannes cu fiecare film semnat de el. Pe el sau pe Porumboiu, Puiu, Mitulescu. Atunci să-i văd pe cârcotaşi. (Magda Mihăilescu, Cannes)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
