EXCLUSIV Lucrarea secretă a lui Brâncuși. Secretele corpului, dezvăluite de Ecorșeu / video

Autor: Anca Murgoci

Simpozionul „Când arta îmbrățișează medicina - ecorșeul și lucrările de tinerețe ale lui Constantin Brâncuși” a avut miercuri, în Aula Academiei Române.

Constantin Brâncuși (1876-1957), cel mai faimos sculptor român și unul dintre exponenții sculpturii abstracte moderne, este absolvent al Școlii de Belle-Arte din București și al Școlii Superioare de Arte Frumoase din Paris.

Influențat de creația lui Rodin, Brâncuși a căutat esențializarea mesajului artistic și exprimarea ideilor în forme estetice simplificate. Operele sale se găsesc în muzee celebre din toată lumea.

Marele Constantin Brâncuși a realizat Ecorșeu sub îndrumarea profesorului Gerota, lucrare care a fost folosită de studenții la Medicină din România și din alte țări

Astăzi, lucrarea se află la Universitatea Națională de Arte. Despre acest subiect ne-a vorbit profesorul Irinel Popescu la Academia de Sănătate.

„Se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Brâncuși. O mare personalitate, unul dintre titanii artei moderne, care trebuie, evident, omagiat ca atare. De aceea facem și această abatere de la maniera obișnuită de desfășurare a emisiunii și abordăm un subiect care ține, în primul rând, de istoria artei, dar nu numai. Există și istoria medicinei în povestea lui Constantin Brâncuși. În plus, există și un fragment din istoria României în această poveste. Acesta a fost mesajul manifestării organizate de Academia Română. Lucrarea, o creație de tinerețe a lui Brâncuși, se numește Ecorșeu. Termenul vine din limba franceză, „écorché”, care înseamnă „jupuit”, și definește reprezentarea corpului uman fără piele, adică anatomia omului fără piele.

Din punct de vedere anatomic și didactic, e vorba despre mușchii corpului omenesc puși în evidență, dar nu numai: Pot fi reprezentate și nervii, vasele, structurile profunde, extrem de utile pentru studiul medicinei. Ce aș vrea eu să subliniez este că această lucrare a fost lucrarea de absolvire a lui Brâncuși și, dacă vreți, o dovadă că artistul care va abandona mai târziu arta figurativă și va trece la arta abstractă a stăpânit la perfecție reprezentarea figurativă, asemenea lui Picasso în tinerețe.

Evoluția conceptelor sale artistice l-a dus ulterior către ceea ce el însuși spunea că nu este deloc abstract pentru cei care înțeleg cu adevărat. Ecorșeul a fost o lucrare clasică, realizată după un model clasic, o statuie a lui Hermes Capitolinul, aflată într-un muzeu din Roma și existentă în copie la Facultatea Națională de Arte, reprezentându-l pe Antinous, personaj celebru, inițial sclav, ulterior ridicat la rangul de divinitate de împăratul Hadrian, o veritabilă întruchipare a frumuseții corpului omenesc.

Brâncuși a muncit împreună cu maestrul său aproape doi ani pentru realizarea acestei lucrări. A participat la disecții, a învățat temeinic anatomia și a acumulat un volum impresionant de cunoștințe despre musculatura corpului uman și structurile aflate sub piele. Criticii de artă spun că aceasta a fost prima încercare a lui Brâncuși de a arăta că esența lucrurilor se află în profunzime, iar ecorșeul deschide calea către creația sa ulterioară”, a zis Irinel Popescu.

„În același timp, Ecorșeu a fost, în viziunea lui Gerota, și o modalitate de a finanța studiile lui Brâncuși la Paris, incluzând drumul, taxele de școlarizare și celelalte cheltuieli. A fost, pentru acea perioadă, un gest autentic de mecenat. Exemplarul inițial a fost expus la Ateneu, iar studenții de la Arte au organizat o manifestație. La insistențele lor, ministrul Învățământului de atunci, Spiru Haret, a achiziționat lucrarea, după care au fost realizate mai multe copii, toate cu scopul de a strânge fondurile necesare plecării lui Brâncuși la Paris. De toate acestea s-a ocupat Dimitrie Gerota, mare anatomist și chirurg. Acesta a fost mentorul și, într-un fel, mecena lui Brâncuși. Gerota s-a format inițial ca anatomist la Paris și Berlin, unde a fost asistent voluntar la Institutul I de Anatomie”, a zis Irinel Popescu.

Profesorul Andy Chirculescu a vorbit despre această parte a operei lui Brâncuși care este cunoscută și discutată în străinătate

La noi, însă, este mai puțin prezentă la nivelul publicului larg: „Studenții îl studiază, fac desene după el, îl au la îndemână, îl pot atinge, nu este izolat sau protejat în mod special, ci se află în mijlocul procesului educațional”.

„La vremea respectivă, Ecorșeu reprezenta o modalitate eficientă de a preda anatomia. Astăzi este folosit mult mai rar, însă din punct de vedere istoric merită spusă această poveste, pentru că originea conceptului vine din artă, mai precis din Quattrocento-ul italian, secolul al XV-lea. Leon Battista Alberti, Pollaiuolo și chiar Leonardo da Vinci au reprezentat, integral sau parțial, musculatura corpului uman fără piele. Mai întâi în desen, apoi în sculptură, ideea clasicilor în pictură fiind că, pentru o reprezentare veridică a corpului uman, trebuie cunoscute și realizate mai întâi structurile subiacente, iar abia apoi redat tegumentul.

Odată realizate modelele în gips sau lut, s-a constatat că studenții la medicină puteau învăța musculatura corpului uman și fără a avea acces permanent la disecții sau cadavre, care nu erau întotdeauna ușor de obținut. În schimb, o astfel de statuie putea fi examinată oricând, inclusiv în scop de evaluare, fiind utilizată eficient în învățământul anatomic”, a zis profesorul Irinel Popescu.

Astfel s-a dezvoltat, pentru o perioadă de timp, această practică, în care mari maeștri, mai ales artiști și mai puțin anatomiști, au realizat ecorșee, combinând știința cu arta. Brâncuși cunoștea foarte bine musculatura umană și a obținut rezultate excelente la anatomie artistică. În același timp, fiind artist, a introdus o notă personală. Există mai multe copii ale ecorșeului, unele sunt strict anatomice, cu rigoare științifică, în timp ce altele sunt mai artistice, în care Brâncuși a transmis și un mesaj emoțional, specific artei.

Aceasta este, pe scurt, istoria unui concept care pornește din secolul al XV-lea și ajunge până în secolul XX, fiind utilizat atât în învățământul artistic, cât și în cel anatomic, uneori cu accent pe artă, alteori strict pe reprezentarea științifică.

„În prezent, metodele moderne de reconstrucție 3D, printarea 3D și plastinația s-au dezvoltat foarte mult la nivel internațional, deși în România aceste tehnici sunt încă puțin utilizate. În schimb, în institutele de artă, ecorșeele rămân unele dintre cele mai bune instrumente pentru studiul anatomiei artistice.

Aș vrea să punctez două aspecte importante. La început, disciplina se numea simplu „anatomie umană”, la sugestia lui Theodor Aman, fondatorul Școlii de Arte Frumoase. Abia în 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, disciplina a devenit „anatomie artistică”. Ulterior, aceasta a fost preluată de medicul cardiolog Gheorghe Ghițescu, care a continuat tradiția și, în 1956, a realizat un al doilea ecorșeu pentru uzul studenților la arte plastice. O replică a acestuia se află și astăzi în laboratorul de anatomie artistică, față în față cu ecorșeul realizat de Gerota și Brâncuși.

Acest al doilea ecorșeu a fost, de asemenea, rezultatul unei colaborări medic-artist, realizată împreună cu Geta Caragiu, sora lui Toma Caragiu. Varianta este orientată clar către uzul studenților la arte plastice, indiferent de specializare, deoarece permite o observare tridimensională, din toate unghiurile, și o comparație directă între cele două lucrări, realizate la o distanță de peste 50 de ani.

Diferențele dintre ele îi ajută pe studenți să înțeleagă mai bine dinamica corpului omenesc și să o redea artistic, pentru că, în fond, un artist nu trebuie să cunoască în detaliu inserțiile musculare sau biomecanica articulațiilor, ci să redea forma și expresivitatea personajelor”, a zis profesorul Andy Chirculescu la DC News și DC Medical în cadrul emisiunii Academia de Sănătate.

Impactul emoțional al participării la disecții este mare chiar și pentru studenții la Medicină. Cu atât mai mult pentru un artist. Or, Brâncuși a participat la disecții, iar acest lucru spune multe despre rigoarea și profunzimea formării sale.

Vedeți mai multe aici:

CITEȘTE ȘI: EXCLUSIV Grigorescu și Picasso din colecția lui Vâlcov, scoși la licitație. Critic de artă: Statul Român nu trebuie să intervină