EXCLUSIV Eminescu ”e mult mai mult decât Luceafărul”. Cum am ajuns să-l înțelegem superficial. Profesorul Cristescu: Să-l citim cu propria minte

Autor: Doinița Manic

Prof. univ. dr. Ioan Cristescu, director general al Muzeului Național al Literaturii Române, decan la Facultatea de Arte a Universității Hyperion, spune că deși majoritatea românilor au citit unele dintre cele mai celebre poezii ale lui Mihai Eminescu, în esență nu cunosc, iar mulți nici măcar nu înțeleg cu adevărat opera poetului.

"Există o înțelegere superficială a operei lui Mihai Eminescu. Să nu uităm că o mare parte din public îl știe pe Eminescu cel din romanțele cântate sau prin Epigonii, sau prin celebra bucată, dar nu toată din ”Scrisoarea a III-a” cu Mircea cel Bătrân. Ori, Eminescu e mult mai mult de atât și poezia lui e mult mai mult decât atât. E mult mai mult și decât Luceafărul, pe care îl considerăm poemul cu cele mai multe strofe din literatura universală și capodopera lui Eminescu. Eminescu are mai multe capodopere. Și în postume sunt multe lucruri. Nu degeaba, în urmă cu mulți ani, au fost facsimilate manuscrisele și nu degeaba Perpessicius, apoi Petru Creția, Vatamaniuc au scos celebra ediție de operă integrală la care s-a muncit zeci de ani, că practic a fost finalizată în anii 2000, după ce începuse în 1939", a spus prof. univ. dr. Ioan Cristescu, la DC NEWS.

"Și au ieșit 18 volume", a punctat prof. univ. dr. Sorin Ivan.

"Da. Sigur că nu era, cum spunea și Petru Creția, nu era o ediție perfectă și ideal ar fi fost ca după ce s-a închis această ediție să înceapă alta, dar e o problemă și cum îl receptăm noi, nu doar pe Eminescu, ci pe orice alt poet și alt scriitor. Nu ar trebui să îl receptăm prin intremediari, nu ar trebui să îl interceptăm prin sloganuri: Luceafărul - "poezii românești", "poetul nepereche". Al trebui să îl citim și să îl receptăm cu propria noastră minte, cu propria noastră cultură, cu propria noastră capacitate de a-l înțelege", a mai spus prof. univ. dr. Ioan Cristescu.

Cum putem ajunge la actualizarea lui Mihai Eminescu

"Ce ar trebui făcut aici? Cu să ajungem la acest proces de recuperare, actualizare a lui Eminescu?", a întrebat prof. univ. dr. Sorin Ivan.

"Există formula aceasta care a intrat în cultură - clasicii literaturii române. Când auzi de clasici nu îi mai citești. Par un capitol închis și în niște limite, care sunt limitele secolului IXI în cazul nostru, și pe care îi scoatem la suprafață doar atunci când avem un interes omagial, aniversar, comemorativ, în timp ce ar trebui să îi scoatem de acolo și să vedem modernitatea lor. Să ne ducem cu mintea naoastră spre secolul IXI.

Sigur, din punctul acesta de vedere Caragiale e mai gustat pentru că are la îndemână teatrul: Scrisoarea Pierdută, Noaptea Furtunoasă, D-ale Carnavalului - se joacă des și nu se joacă des doar omagial sau aniversar, se joacă des pentru că, din nefericire, o parte a societății recunoaște prezența lui Caragiale și în zilele noastre, tipurile create de el și anumite situații le recunoaștem în viața politică, în viața socială.

Dar, pe de altă parte, la Eminescu putem găsi același valori, nu doar contemporane, ci și eterne, într-o limbă română extraodinar de actuală. Ar trebui să ne ducem și spre bucuria aceasta de a gusta limba", a explicat prof. univ. dr. Ioan Cristescu.