România, ca stat modern, a purtat foarte puține războaie cu caracter ofensiv, în general, politica sa externă a fost mai degrabă defensivă sau de apărare a suveranității și a intereselor...
Nici în perioada medievală țările române, Muntenia și Moldova, nu au purtat războaie ofensive, ci strict defensive. Totuși în perioada statului modern, există câteva excepții notabile, unde România a participat la conflicte care pot fi considerate (parțial sau complet) ofensive, în funcție de contextul geopolitic și alianțele din momentul respectiv.
Toate au fost însă motivate de reîntregirea națională.
1. Campania din Est – Al Doilea Război Mondial (1941–1944) a avut un caracter ofensiv odată cu invadarea URSS de către Germania nazistă, invazie la care a participat și România. Campania a avut loc după recuperarea teritoriilor pierdute în 1940, existând și azi critici că România a luptat dincolo de Nistru, ajungând până la Stalingrad.
2. Războiul de Independență – 1877–1878
Oficial războiul a fost unul defensiv, dar cu componentă ofensivă în colaborare cu Imperiul Țarist. România a declarat independența față de Imperiul Otoman și a intrat în conflict pentru a-și consolida suveranitatea.
România a traversat Dunărea și a participat activ la asediul Plevnei în Bulgaria.
Războiul a fost ofensiv în acțiune, dar defensiv ca justificare.
3. Campania pentru eliberarea Transilvaniei – Primul Război Mondial (1916)
România a intrat în război de partea Antantei, iar prima acțiune militară a fost invadarea Transilvaniei, pe atunci parte a Austro-Ungariei. Motivarea războiului a fost unificarea națională (realizarea României Mari), lucru care s-a reușit în cele din urmă.
4. Războiul din Ungaria (1919) – Intervenția Armatei României împotriva regimului bolșevic al lui Béla Kun și ocuparea Budapestei
Un caracter vădit ofensiv. După Primul Război Mondial, România a intervenit militar în Ungaria pentru a opri revoluția comunistă. Misiunea a fost una de succes, Armata română ocupând Budapesta și reușind să salveze Ungaria de jugul bolșevismului.
Ocuparea Budapeste ia fost de altfel singura dată când o acțiune de război ofensivă nu a fost justificată de reunificări naționale, ci de un interes de securitate în regiune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News