€ 5.0920 →
|
$ 4.3641 →
|
Regele dac Decebal s-a sinucis după înfrângerea în fața legiunilor romane conduse de împăratul Traian. Dar care ar fi fost soarta sau în cazul în care ar fi fost capturat în viață de...
Istoricii antici, în special Cassius Dio și inscripțiile de pe Columna lui Traian, consemnează că Decebal s-a sinucis pentru a nu cădea viu în mâinile romanilor, după ce cetatea sa a fost cucerită și Dacia înfrântă în al doilea război daco-roman.
Dacă ar fi fost capturat, Decebal ar fi fost dus la Roma pentru a fi expus în triumful lui Traian, un ritual de glorificare în care prizonierii importanți erau defilați prin oraș, în lanțuri, înainte de a fi executați sau întemnițați. Un astfel de sfârșit ar fi fost considerat o rușine imensă pentru un rege războinic și un afront adus demnității sale.
În mentalitatea antică (atât romană cât și dacică), sinuciderea putea fi văzută ca un gest de curaj și onoare, prin care cineva își păstra controlul asupra propriei sorți. Decebal a preferat moartea decât să fie instrumentul gloriei dușmanului.
Ca lider al rezistenței dacice, Decebal cunoștea poziții, oameni și planuri militare. Dacă ar fi fost capturat și torturat, riscul ca informațiile sale să fie folosite de romani era real. Sinuciderea a fost, poate, și o cale de a proteja pe cei rămași.
Potrivit surselor antice, Decebal s-a retras în munți după căderea capitalei Sarmizegetusa Regia, urmărit de cavaleria romană. Într-un moment de disperare, văzând că nu mai are scăpare, și-a luat viața, cel mai probabil cu un pumnal curb (sica) dacică. Pe Columna lui Traian este reprezentată această scenă: Decebal căzut la pământ, cu mâna ridicând arma spre gât.
Al doilea război daco-roman, desfășurat între anii 105 și 106 d.Hr., a reprezentat punctul culminant al confruntărilor dintre Imperiul Roman și regatul Daciei condus de regele Decebal. După încheierea primului conflict (101–102 d.Hr.), încheiat printr-o pace relativ fragilă, romanii au considerat că Decebal nu respectase termenii tratatului. În ciuda obligației de a demilitariza și de a nu mai întreprinde acțiuni ostile, Decebal a continuat să fortifice cetățile, să caute alianțe și să-i provoace pe romani prin acțiuni militare de mică amploare. Pentru împăratul Traian, acest comportament a oferit un pretext legitim pentru a lansa o nouă campanie de cucerire completă a Daciei.
Pregătirile pentru această a doua campanie au fost masive. Traian a mobilizat în jur de 13–14 legiuni, adică peste 100.000 de soldați, cea mai mare concentrare militară romană din timpul domniei sale. A fost construit un impresionant pod peste Dunăre, proiectat de arhitectul Apollodor din Damasc, care a permis armatei romane să traverseze fluviul în siguranță și eficiență, marcând începutul unei invazii decisive.
Campania a fost intensă și sângeroasă. Romanii au înaintat treptat spre inima Daciei, cucerind fortificațiile dacice din munții Orăștiei – cetăți precum Costești, Blidaru și Piatra Roșie – care făceau parte din sistemul defensiv ce proteja capitala Sarmizegetusa Regia. Acestea au fost rând pe rând distruse sau ocupate, iar dacii, deși s-au opus cu înverșunare, nu au putut face față superiorității tactice și tehnice a romanilor.
În vara anului 106, Sarmizegetusa a fost asediată și cucerită. După căderea capitalei, Decebal a fugit în munți împreună cu o parte din ostașii săi fideli. Fiind urmărit de cavaleria romană, el a ales să se sinucidă decât să fie capturat și umilit la Roma. Moartea sa a marcat sfârșitul independenței Daciei.
După victorie, Traian a organizat Dacia ca provincie romană, una dintre cele mai importante din nordul imperiului. Bogățiile regatului, în special aurul din Munții Apuseni, au fost o mare atracție pentru Roma și au contribuit la consolidarea economică a imperiului. Triumful lui Traian a fost celebrat la Roma prin ridicarea Columnei lui Traian, o operă de artă unică ce povestește în imagini întregul război.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
