Câți ani au cele mai vechi roci de pe Pământ? Descoperirea care schimbă tot ce știam despre începuturile planetei

Autor: Alexandra Curtache

Cele mai vechi roci de pe Pământ, datate la 4,3 miliarde de ani, se află în nordul Quebecului și oferă o imagine rară și extrem de valoroasă asupra începuturilor planetei noastre. Ele nu doar că rescriu istoria geologică a Terrei, ci și ne apropie cu un pas de misterele formării vieții în Univers. Acestea sunt singurele vestigii conservate ale Eonului Hadean, epoca de foc a planetei, oferind o privire rară asupra începuturilor Pământului, conform Reuters.

Călătorie în timp: Eonul Hadean

Pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani, în ceea ce geologii numesc Eonul Hadean, o epocă marcată de temperaturi extreme, coliziuni violente cu corpuri cerești și activitate vulcanică intensă. Deși se crede că în urmă cu 4,35 miliarde de ani planeta s-a răcit suficient pentru a forma prima crustă și, posibil, condiții pentru apariția vieții, dovezile concrete despre această perioadă rămân extrem de rare.

Rămășițe antice și zirconii vechi de 4,4 miliarde de ani

Până nu demult, cele mai vechi materiale terestre descoperite de oamenii de știință erau minerale de zircon găsite în vestul Australiei. Aceste cristale mici, dar extrem de rezistente, s-au format acum 4,4 miliarde de ani și au supraviețuit eroziunii, oferind indicii valoroase despre primele oceane și crusta timpurie. Analiza chimică a acestor zirconii a sugerat că Eonul Hadean s-ar fi răcit mai rapid decât se credea anterior, iar apa lichidă ar fi existat foarte devreme.

Quebec: Locul unde Pământul își păstrează memoria

În 2008, o echipă de cercetare condusă de profesorul Jonathan O’Neil a propus că în nordul Quebecului, în regiunea Nunavik, se află roci datând din perioada Hadeană. Această regiune poartă denumirea de Centura de roci verzi Nuvvuagittuq și conține formațiuni cunoscute sub numele de roci Ujaraaluk, un cuvânt din limba inuktitut care înseamnă „rocă solidă mare și veche”.

Vârsta de 4,3 miliarde de ani a acestor roci a fost propusă pe baza analizei izotopilor de neodimiu-142, un element chimic produs exclusiv în timpul Hadeanului prin dezintegrarea radioactivă a samariului-146. Această metodă a fost folosită anterior pentru datarea meteoriților și a rocilor lunare, dar nu fusese aplicată rocilor terestre până la acel moment.

O vârstă contestată, dar în cele din urmă confirmată

Vârsta rocilor din Nuvvuagittuq a fost contestată inițial de alte echipe de cercetare, care au analizat zirconii găsiți în zonă și au propus o vârstă mai recentă , de aproximativ 3,78 miliarde de ani, încadrând formațiunile în Eonul Arhaic, următorul după Hadean.

Totul s-a schimbat în vara anului 2017, când o echipă extinsă de cercetători, formată din masteranzi, studenți și geocronologi , a colectat noi probe din formațiunea Nuvvuagittuq. De data aceasta, au analizat roci intrusive de tip metagabro care tăiau formațiunea Ujaraaluk. Faptul că aceste metagabbros sunt mai tinere decât rocile pe care le străbat a permis datarea indirectă a acestora din urmă.

Rezultatele care rescriu începuturile geologice ale planetei

Datarea metagabro-urilor cu două metode independente, bazate pe relația izotopică dintre samariu și neodim, a arătat că aceste roci au o vârstă de 4,16 miliarde de ani. Prin urmare, rocile Ujaraaluk trebuie să fie și mai vechi, confirmând că ele datează din Eonul Hadean și că sunt cele mai vechi roci conservate de pe Pământ.

De ce contează aceste descoperiri?

Studiul acestor roci antice ne oferă o șansă unică de a înțelege cum s-au format primele continente și cum a evoluat mediul Pământului pentru a deveni locuibil. Ele reprezintă singura fereastră geologică directă spre o epocă despre care altfel avem doar fragmente și teorii.

În plus, confirmarea existenței unei cruste hadeene masive , bogate în magneziu și fier , deschide noi direcții de cercetare despre dinamica internă a planetei în primele sute de milioane de ani de existență.