„Singur, dar nu singuratic”: Un psiholog schimbă perspectiva asupra așa-numitei „epidemii de singurătate”

Autor: Alexandra Curtache

În ultimii ani, singurătatea a fost descrisă ca o problemă majoră de sănătate publică. Declarația din 2023 a chirurgului general al SUA privind o „epidemie de singurătate” a atras atenția asupra tendinței tot mai accentuate a americanilor de a trăi, mânca și călători singuri. Datele arată că numărul persoanelor care trăiesc singure s-a dublat în ultimele cinci decenii, iar mulți aleg singurătatea în mod intenționat.

Însă un psiholog american, cu peste un deceniu de experiență în cercetarea singurătății voluntare, vine cu o abordare contrară curentului alarmist: nu orice formă de solitudine e nocivă — ba dimpotrivă, conform Reuters.

Singurătatea pozitivă: un concept care prinde contur

Conceptul de „singurătate pozitivă” devine tot mai relevant într-o societate hiperconectată. Psihologul explică faptul că tot mai mulți oameni aleg să petreacă timp singuri nu din tristețe, ci pentru a se reîncărca, pentru a reflecta și pentru a se reconecta cu propriile gânduri și emoții.

„Am intervievat sute de oameni care aleg singurătatea și nu regretă deloc. Este, pentru ei, o formă de libertate și un act de grijă față de sine”, afirmă specialistul. Această perspectivă este susținută și de un sondaj național din 2024, care a arătat că 56% dintre americani consideră că timpul petrecut singuri este esențial pentru sănătatea lor mintală.

Când „timpul pentru mine” devine un lux dorit

Simbolic pentru această tendință este chiar apariția pe piață a „barăcilor de singurătate” — spații de liniște vândute în lanțuri mari de retail, precum Costco, cu scopul de a oferi refugii personale în mijlocul agitației cotidiene. Vânzările acestor produse arată clar: oamenii caută tăcerea, spațiul personal și deconectarea de la agitația socială constantă.

De ce stigmatizăm singurătatea?

Răspunsul, potrivit psihologului, vine din cultura americană profund orientată spre extraversiune. Sociabilitatea, comunicarea și expunerea constantă sunt considerate „normale”, iar orice abatere este privită cu suspiciune. Studiile arată că titlurile de știri din SUA prezintă de zece ori mai des singurătatea într-o lumină negativă decât pozitivă.

„Când cineva spune că preferă să ia masa singur, reacțiile oscilează între milă și neliniște. Rar se întâmplă ca această alegere să fie apreciată drept un gest de grijă față de sine”, punctează psihologul.

Nu ești antisocial dacă alegi să fii singur

Important de înțeles este că dorința de singurătate nu este echivalentă cu izolarea socială sau cu lipsa de prieteni. De fapt, datele recente contrazic temerile legate de un val de oameni nefericiți și izolați: adulții în vârstă, de exemplu, raportează un nivel ridicat de satisfacție în singurătate, contrar așteptărilor.

Totuși, nu orice timp petrecut singur este benefic. Psihologul atrage atenția că singurătatea autentică este aceea în care ne conectăm cu sinele, nu în care rămânem captivi în fața ecranelor.

Singurătatea cu ecran versus singurătatea cu sens

„Petrecerea timpului singuri pe social media nu înseamnă că suntem cu adevărat singuri. Este o formă de conectare superficială, care rareori aduce beneficiile unei introspecții reale”, avertizează psihologul. În schimb, timpul de calitate petrecut în singurătate — citind, reflectând, plimbându-ne în natură sau pur și simplu stând în liniște — este asociat cu reducerea stresului, echilibru emoțional și claritate mentală.

Spre o redefinire culturală a singurătății

Pentru ca singurătatea să devină o experiență pozitivă pentru mai mulți oameni, este nevoie de o schimbare de paradigmă. Psihologul propune, printre altele, o schimbare a limbajului — înlocuirea cuvintelor precum „izolare” sau „singurătate” cu expresii precum „timp pentru mine” sau „spațiu personal”.

Mai mult, încurajarea acestei forme de solitudine poate avea efecte pozitive inclusiv asupra interacțiunilor sociale: „Oamenii care se cunosc mai bine pe ei înșiși sunt parteneri, prieteni și colegi mai buni.”

Într-o epocă în care suntem bombardați cu mesaje despre networking, socializare și prezență continuă, a învăța să fim singuri devine un act revoluționar. Nu toți oamenii care petrec timp singuri sunt triști, iar nu toți cei care sunt mereu înconjurați de alții sunt fericiți.

„Nu militez pentru retragerea din lume, ci pentru o lume în care și conexiunea cu sine este valorizată. Poate că nu trăim o epidemie de singurătate, ci o sete de autenticitate”, încheie psihologul.